Scriitorul Albert Camus s-a născut la 7 noiembrie 1913, la Mondov, în Algeria, în familia unui muncitor agricol. Tatăl său provenea dintr-o familie alsaciană şi a murit în timpul Primului Război Mondial în bătălia de la Marna.
A fost crescut de mama sa, originară din insula Mallorca, care după moartea soţului s-a stabilit într-un cartier din Alger.
Albert Camus a urmat şcoala comunală, liceul şi a obţinut o bursă pentru a studia la Facultatea de filosofie din Alger. În 1936, s-a angajat ca actor în trupa de la Radio-Alger. A întemeiat „Le Theatre du Travail” devenit mai târziu „Theatre de l’Equipe”. Şi-a publicat în Alger primele două cărţii: volumul de eseuri „L’Envers et l’Endroit” (1937) şi „Noces” (1938).
A fost ziarist în ţara de baştină, la „Alger Republicain”, apoi în Franţa, secretar de redacţie la „Paris-Presse”. În 1942, a intrat în Rezistenţă, devenind ulterior redactor-şef al ziarului „Le Combat”.
Anul 1944 a avut o semnificaţie importantă pentru Camus: prietenia cu Sartre, care a durat până în 1952, potrivit „Istoriei Literaturii Franceze”, editura Ştiinţifică, 1970.
Cu romanul „L’Étranger” s-a impus în atenţia criticii şi i-a adus scriitorului consacrarea. În timpul Rezistenţei, la care a participat activ, a scris o serie de lucrări ce l-au făcut cunoscut ca filosof, romancier şi dramaturg: eseul filosofic „Le Mythe de Sisyphe”, romanul „La Peste” şi piese de teatru, precum „Caligula”, potrivit „Dicţionarului istoric critic – Literatura Franceză”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982.
În realizarea operei literare se disting trei cicluri. Fiecare ciclu a constat dintr-un roman, un eseu şi o piesă de teatru. Primul a fost ciclul absurdului format din „L’Étranger”, „Le Mythe de Sysiphe” şi „Caligula”. Al doilea a fost ciclul revoltei care a inclus „La Peste”, „L’Homme révolté” şi „Les Justes”. Al treilea, ciclul iubirii, a fost reprezentat de „Nemesis”. Fiecare ciclu cuprinde o examinare a unei teme cu utilizarea unui mit păgân, incluzând şi motive biblice, potrivit Dicţionarului Literaturii Franceze, editura Ştiinţifică, 1972.
Eseul „L’Homme révolté” i-a atras o violentă ripostă din partea lui Jean Paul-Sartre, urmată de ruptura definitivă dintre cei doi scriitori.
Premiul Nobel pentru Literatură, decernat în 1957, l-a consacrat ca pe un scriitor de valoare mondială. Cu acel prilej, s-a subliniat că înalta distincţie i-a fost acordată „pentru importanta lui creaţie literară care, cu o lucidă stăruinţă, a scos la lumină problemele care se pun în zilele noastre conştiinţei umane”, potrivit nobelprize.org.
Albert Camus a fost şi foarte activ în lumea teatrului în anii ’40 şi ’50 ai secolului trecut. A adaptat piese ale scriitorilor Calderon, Lope de Vega, Dino Buzzati sau Faulkner. Pasiunea sa pentru teatru datează din perioada în care a fost membru al trupei algeriene a Teatrului „L’Equipe”.
Alte lucrări foarte cunoscute ale lui Camus sunt ”La Chute” (1956) şi ”Exil et le royaume” (1957).
La 3 ianuarie 1960 a pornit alături de un prieten cu o maşină spre Paris. O zi mai târziu maşina s-a izbit violent de un pom, iar scriitorul a murit pe loc, punându-se astfel capăt prematur unei existenţe dedicate omului şi protestului permanent împotriva condiţiei acestuia. La scurt timp, într-o servietă a lui Camus au fost găsite paginile manuscrisului „Le premier homme”, un roman care a fost dedicat mamei sale şi care a văzut lumina tiparului în 1995. AGERPRES
