Am copilărit în Sfântu Gheorghe, am studiat la Colegiul Național „Mihai Viteazul”, apoi am plecat să urmez cursurile facultăţii de drept, crezând că asta este menirea mea, de a fi avocat, de a apăra drepturile oamenilor. Mai târziu, în anul III de facultate, am aflat că Televiziunea locală STV, studio afiliat al Antenei 1 în acea vreme, caută un reporter. M-am înscris şi, deşi am concurat cu zeci de persoane, am câştigat concursul. Timid păşeam în lumea presei şi, ca la început, eram dornică să învăţ, să asimilez orice informaţie nouă, să înţeleg esenţa meseriei de jurnalist, să cunosc colegii şi să le descopăr stilul scriitoricesc.
Ei bine, citeam în fiecare zi cotidianul „Cuvântul Nou”, pe atunci cel mai bun ziar din judet, valoare atribuită bineînţeles de ziariştii înzestraţi cu un talent fantastic.
Printre aceştia se număra şi dl. Dumitru Manolăchescu, care a scris o carte despre anii petrecuţi în presa covăsneană, „Singur printre ai mei”, în ale cărei rânduri mă regăsesc:
„Profesia de jurnalist te însingurează, te face să nu dormi, să-i înjuri pe alţii şi să te înjuri pe tine mereu, să te trezeşti în mijlocul nopţii cu gândul la un cuvânt aiurea scris într-un articol, sau înţepenit în veşnica dilemă a ziaristului simţitor, ce-am eu, mă, cu ăla, de ce l-am făcut praf, că doar nu mi-a zis de mamă?!”
Am lucrat 3 ani în presa covăsneană, am învăţat foarte multe lucruri, am cunoscut multă lume, am fost mereu între oameni, aflându-le problemele şi bucuriile, simţind pulsul societăţii în care trăiam, am legat prietenii şi mi-am menţinut coloana vertebrală atunci când mass-media a fost bombardată de setea macabră a omului pentru senzaţional şi prost gust.
O experiență frumoasă care începuse să îmi ofere, să spunem, o altă viziune despre viață.
Dar, aşa a fost să fie şi viaţa mea a luat o altă întorsătură, plecând să trăiesc în Italia. Aici am locuit 11 ani, timp în care, deşi am lucrat tot în presă, niciodată nu m-am simţit „acasă”.
Iată că, după atâţia ani, am revenit la Sfântu Gheorghe, în presa covăsneană, şi pot spune că aici sunt din nou „acasă”.
Prin scrierile mele sper să câstig din nou simpatia covăsnenilor şi, de ce nu, să pătrund şi în sufletele voastre, dragi cititori!
Larisa AXINIA
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail