Printre multele ştiri de tot felul, pe care, dacă le-am aduna într-un volum, în mod sigur am ajunge în Cartea Recordurilor, una şochează prin ineditul ei. Mai auzisem despre tot felul de furturi mai mult sau mai puţin ingenioase, dar ca să furi indicatoarele rutiere trebuie să ai o minte bolnavă, oricât de disperat ai fi.
Oare ce om „normal la cap” este capabil de un asemenea gest, de a distruge şi fura cablurile de la calea ferată ori indicatoarele rutiere, fără a se gândi o clipă măcar că prin fapta sa poate pune în pericol multe vieţi omeneşti? Cât de lipsit de responsabilitate sau cât de disperat poate fi un astfel de om. Dar oare este vorba numai despre disperare sau cauza principală este lipsa de educaţie şi proastele obiceiuri care i-au împins pe unii la a transforma furtul în „sport naţional”? Cât de jos a putut coborî acest popor şi cât de sus s-au putut cocoţa în funcţii marii şi adevăraţii profitori şi generatori de sărăcie şi lipsă de cultură a unei mari părţi din populaţia ţării!
Şi ce e mai trist, nu de puţine ori cei puşi să vegheze lucrează mână în mână cu infractorii sau ei înşişi sunt infractori. Cică nişte pompieri dădeau foc la câteva căpiţe de paie ca după aceea ei înşişi să vină să le stingă, ori că nu ştiu unde „lupul” a fost pus paznic la „oi”, te miri şi te cruceşti de toată această colecţie umană şi-ţi vine să-l invoci pe vestitul Ţepeş, precum atât de cu indignare o făcea pe vremuri Mihai Eminescu.
Dar revenind la hoţii de indicatoare rutiere, trebuie să spunem că fapta lor avea un scop bine precizat: de a vinde materialul la fier vechi. Insă aici ne întrebăm dacă n-ar trebuie pedepsiţi în egală măsură şi cei care cumpără acest material la centrele de colectare a fierului vechi?! Ei da, aşa este, dar probabil că şi aici caracatiţa otrăvitoare şi-a întins braţele. Evident, avem mai mulţi hoţi decât paznici, ba uneori paznicii înşişi sunt hoţi. Şi atunci stai şi te întrebi precum vechii bolşevici: „Ce-i de făcut?”. Iar unii răspund în acelaşi stil: „Un pas înainte şi doi înapoi”. Şi iată aşa dansează societatea noastră de câţiva ani buni, încât am ajuns să nu mai ştim care este lupul şi care oaia, şi chiar continuăm să înaintăm în limuzine de lux pe „drumul pierzaniei”, precum afirma „cu teamă” la televizor chiar „cel dintâi dintre aleşi”, precum că am fi „cu un pas în prăpastie”.
La aceasta am zice: „Oameni buni, strângeţi rândurile, căutaţi cauzele bolii care se tot întinde şi eliminaţi-le, vindecaţi poporul şi construiţi o viaţă nouă, de care să fie mândri urmaşii voştri. Şi cei care sunteţi puşi să vegheaţi, faceţi-vă datoria, nu dormiţi cu capul pe lauri şi nu vă luptaţi cu disperare după funcţii şi bani nemeritaţi, căci timpul şi istoria nu iartă pe nimeni, iar mai devreme sau mai târziu fiecare plăteşte pe măsura faptelor sale…”
Mihai Trifoi
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail