Primul sens al cuvântului „corupție” este „stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie” (NDULR). Și dacă ținem seama că nivelul de moralitate al unui individ este cel care-l definește ca om adevărat, iar simțul datoriei este legat de conștiință, atunci înțelegem mai bine ce înseamnă  cuvântul în discuție.

În articolul „Kovesi divinizată la Sofia. Este comparată cu Falcone și numită „pilon” al   justiției europene”, publicat în 10/11.2023, redactor Radu Pop (Siripesurse.ro) – referitor la forumul „Anticorupție, stabilitate democratică și securitate economică”, la care a participat procurorul general european Laura Kovesi, găsim o definiție mai concretă a fenomenului corupție,  dată de Hristo Ivanov, fost ministru bulgar de justiție: „Corupția este un efort îndreptat către bani, adică transformarea puterii publice în bani. În această paradigmă, se omite foarte des faptul că scopul corupției este acela de a transforma puterea în mai multă putere, în putere necontrolată”. Același vorbitor afirmă: „La urma urmei, nu avem doar crima organizată, nu avem jucători individuali vicleni și fără scrupule, ci structuri statale și parastatale bine organizate, care exploatează corupția sub toate aspectele. Trebuie să conștientizăm faptul că nu mai putem considera lupta împotriva corupției ca o sarcină a instituțiilor naționale individuale care sunt lăsate să-și găsească resursele, oamenii și eroii.”

Adică să strângem rândurile în lupta împotriva corupției, căci da, după cum afirma Laura Kovesi: „Nu există nicio țară care să fie ferită de corupție”, am zice noi, într-un grad mai mic sau mai mare. De asemenea, ni se pare de bun simț recomandarea ca societatea să fie educată în domeniul anticorupției și să lupte împotriva corupției, deoarece „infracțiunile fiscale și fraudele sunt considerate ceva mai puțin periculoase, motiv pentru care grupurile criminale implicate în acestea devin cu adevărat mari în Europa”.

Desigur, corupția a existat la toate popoarele și în toate timpurile, ca și lupta anticorupție, pentru că acest fenomen ține de lăcomia și imoralitatea omului și nu poate fi eradicat în totalitate, dar totuși când îi tai aripile,  nu mai poate „zbura”. Dacă într-o țară guvernanții nu au interesul și capacitatea de a stopa corupția, acea țară devine bolnavă. Când un polițist, un avocat sau un judecător lucrează mână în mână cu interlopii, nu mai poți cere poporului să aibă încredere în Justiție. Cel mai grav lucru este atunci când unii indivizi lipsiți de scrupule se îmbogățesc prin mijloace coruptive și nu se atinge nimeni de ei, căci „au spatele asigurat”.

Nici România nu este chiar cu fața curată în acest sens, drept dovadă sunt indivizii corupți care, fiind descoperiți, au fugit prin alte țări, pe unde și-au ascuns averile. Cu toată strădania autorităților de combatere a corupției, cei certați cu legea și morala găsesc tertipuri pentru a se strecura printre legi. Și, să fim sinceri, corupția are multe fețe, uneori coruptorii acționează la limita dintre legal și ilegal, fiind greu de dovedit. Din când în când mai auzi la știrile televizate câte o bazaconie de genul acesta, cu primari, soți, socri, criminali și mame care încearcă pe toate căile să-și salveze odraslele prost educate, și altele, de-ți stă mintea în loc să vezi cât de inventiv e românul.

Fără îndoială, în contextul actual, dacă ar exista în țară mai puțină corupție și mai multă moralitate și conștiință, s-ar găsi mai ușor bani și pentru salarii și pensii, însă, vorba din popor: „dracul nu doarme”, doar pe vremea lui Vlad Țepeș îi era teamă să iasă în față, acum a prins mai mult curaj, s-a mai modernizat și el, dacă nu-ți fură banii, îți fură cardul, că doar trăim în era digitalizării, azi-mâine ne va fura poate și Inteligența Artificială.

 Mihai Trifoi

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail