Cererea de revizuire a hotărârii judecătorești definitive pronunțată de Tribunalul Covasna în anul 2004, prin care imobilul proprietate a Statului Român în care a funcționat Centrul de Cultură Arcuș, a fost retrocedat, a fost aprobată de Tribunalul Galați, în ședința din data de 11.02.2019.
În Soluția pe scurt postată pe portalul acestei instanțe se arată că: „Admite revizuirea. Respinge excepțiile tardivității și inadmisibilității cererii de revizuire formulate de către intimații-contestatori ca fiind nefondate. Admite cererea de revizuire formulată de către Centrul de Cultură Arcuş, schimbă în parte sentința civilă nr. 672/2004 pronunțată de Tribunalul Covasna și, în rejudecare: Respinge contestația formulată împotriva deciziei nr. 5/2002, promovată de către Jankovich Besan Endre-Andras și continuată de către moștenitori în contradictoriu cu Centrul de Cultură Arcuș, ca fiind nefondată. Respinge celelalte capete de cerere ca fiind nefondate. Menține dispozițiile referitoare la respingerea cererii de suspendare a judecății cauzei, la respingerea excepției lipsei calității procesuale invocată de către Centrul de Cultură Arcuș, de repingere a contestației față de Primăria Comunei Valea Crișului și de admitere a excepției lipsei calității procesual pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Admite cererea de intervenție accesorie formulată de către Ministerul Culturii și Identității Naționale în sprijinul apărării Centrului de Cultura Arcuș. Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în sedință publică azi,11.02.2019. Document: Hotărâre 106/2019”
Proces strămutat de la Covasna, la Galați
Cu privire la necesitatea strămutării aceastei cauze la o altă instanță din țară, avocatul Ioan Sabău Pop, apărătorul Centrului de Cultură Arcuș, a precizat: „Este vorba despre dosarul 71/119/2018, în care se judecă Centrul de Cultură Arcuș, pe care îl reprezentăm din anul 2013. Situația este următoarea: la Tribunalul Covasna, în anul 2004 s-a dat Hotărârea numărul 672 prin care s-a pierdut definitiv și irevocabil acest castel, într-o formulă foarte dubioasă, în legătură cu procedura care s-a urmat legată de acea judecată. În toate căile de atac – apel și recurs, până la Înalta Curte s-au făcut foarte multe erori, situație în care după atâția ani, noi am făcut o documentare la Arhivele din Harghita, din București și din Ungaria. Aveam din zvon public informația că situația este altfel. Atunci, am căutat certitudini. Certitudinile au stat în documentele pe care le-am descoperit. (…) Noi am avut o foarte mare îndoială în legătură cu modalitatea cum se judecă procesele în Covasna și în Harghita și, în contextul acesta, noi am solicitat strămutarea dosarului la o altă instanță din țară. (…) . Atunci, au fost câteva conferințe de presă și presiuni foarte puternice din partea adversarilor în frunte cu avocatul lor (Kincses Elod-n.red). La Hotelul Fidelitas din Sfântu Gheorghe a fost conferință de presă, s-a scris în presa maghiară, s-a făcut o agitație foarte puternică și multă atmosferă pe această temă, situație în care credem noi că un proces în condiții normale, de liniște și imparțiale, nu s-ar fi putut judeca. Am cerut strămutarea la Înalta Curte de Casație și Justiție. Înalta Curte de Casație și Justiție a strămutat procesul la Galați. Ca o paranteză, vreau să vă spun că avem aici, în Transilvania, în jur de 60 de procese strămutate la alte instanțe din țară, având în vedere influența foarte puternică în administrație și în justiție chiar a UDMR, și a modalităților în care încearcă să se impună. Noi nu spunem că e vorba de corupție, că e vorba de influențe cu bani. (…) E vorba de faptul că persoanele și oamenii trăiesc într-o comunitate și am dorit ca să ia de pe umerii judecătorilor această răspundere. S-a strămutat procesul la Galați, în baza unui document cu dovezi irefutabile în legătură cu faptul că acel castel nu trebuia restituit, că acel castel nu trebuia să facă obiectul așa-zisei restituiri”.
Potrivit avocatului Ioan Sabău Pop, în cererea de revizuire a retrocedării depusă la instanţa gălățeană se arată, printre altele, că imobilul în cauză a fost preluat de statul român în aplicarea Legii nr. 91/1945, prin care s-a înfiinţat Casa de Administrare a Bunurilor Inamice (CASBI). „Numitul Szentkereszty Bela şi singura moştenitoare acceptantă Szentkereszty Erzsebet, sora lui, au fost consideraţi inamici ai aliaţilor şi ai României în înţelesul art. 8 şi 15 din Convenţia de Armistiţiu de la 12 septembrie 1944, impusă României de aliaţii de atunci. Imobilul – teren şi construcţii – nu au făcut obiectul vreunei proceduri administrative sau judiciare reglementată de Decretul – Lege nr. 228/1948, în sensul de a fi fost reclamat spre restituire de către proprietarii supuşi sub regim CASBI”- a precizat avocatul Ioan Sabău Pop.
În ceea ce privește șansele ca imobilul în care a funcționat Centrul de Cultură Arcuș să revină în proprietatea statului, avocatul Ioan Sabău Pop a menționat următoarele: „ CC Arcuș nu este proprietar al acelui imobil. CC Arcuș a primit în deținere de la Ministerul Culturii acel imobil, în anul 1994, și are misiunea sa culturală, educativă, socială, de organizare de festivaluri, de expoziții, de simpozioane. Acolo era o oază de liniște, lumea se simțea foarte bine și se uitau frământările acestea șovine. Miza aceasta este că nu se dorește ca în zonă să fie un loc unde populația să se înțeleagă și, atunci, presiunile sunt foarte mari. (…) O altă situație este miza financiară. Acest castel, cu împrejurimile lui,- Armata română are acolo un poligon care are în jur de 70 de hectare-, e o miză financiară, atractivă economic. (…) E un interes în spatele căruia se fac presiuni. S-au făcut și plângeri penale care s-au întors împotriva noastră și, ca atare, eu am constatat că e un factor de presiune foarte puternic. În cazul în care această hotărâre până la urmă va rămâne definitivă și irevocabilă, imobilul se va reîntoarce în proprietatea de drept a statului român, precum ar fi legal și corect și, în același timp, s-ar face și o reparație istorică.”
Statul român „are interesele abandonate”
Avocatul Ioan Sabău Pop a declarat că în cei peste 6 ani de procese în care a reprezentat, în fața instanțelor de judecată, interesele Centrului de Cultură Arcuș, instituție a Statului român, a avut parte de multe piedici și mai ales de mult dezinteres din partea celor care guvernează România.
„Este o dispută foarte istovitoare, de peste 6 ani, care a necesitat o documentare extraordinară; sunt mai multe procese. Eu am experiența acestor dosare, pentru că sunt implicat în multe alte dosare legate de proprietățile istorice și de formule frauduloase în care s-au făcut aceste „trupe de revendicatori”. Apoi, am avut de suferit diferite angarale, inclusiv plângeri penale, șantaj, amenințări – eu, directorul Centrului și alte persoane din echipa noastră. Apoi, am constatat, în același timp, o lipsă de interes a autorităților acestui stat pe care noi l-am apărat. Noi am avut o problemă nu neapărat cu adversarii… am avut o problemă de vizibilitate și de realizare a unei acțiuni comune și bine conturată, inclusiv cu cei pe care i-am apărat. Este vorba despre dezinteresul total al celor care guvernează România. Este vorba, în același timp, de lipsa de reacție a autorităților statului român, și în acest domeniu. Statul român parcă n-ar exista, prin autoritățile sale. El are interesele abandonate. Atunci, noi, care suntem până la urmă niște particulari, am apărat statul român. Eu, în ce mă privește, cei cu care am conlucrat de la Centrul de Cultură Arcuș și foarte puțini din Ministerul Culturii, nu ducem această luptă pentru noi. O ducem pentru a proteja un patrimoniu național, un drept de proprietate al statului.” – a conchis avocatul Ioan Sabău Pop.
M.D.C
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail
