Dintotdeauna, Voineștii Covasnei au reprezentat o comunitate cu tradiţii importante, frumoase, definitorii. O comunitate ortodoxă. Frumoasă, unită, care are multe de spus, cunoscută pentru temeinicele rădăcini pastorale. Mare rost a avut ciobanul român, prin veacuri, în ţinerea limbii noastre, a obiceiurilor, a gândurilor într-o direcţie unitară. Strămoșii noștri, mocanii, „sunt aceia, cari înfruntând toate urgiile veacurilor trecute, ni-au păstrat curată limba, cu sfinţenie credinţa, au născocit portul şi au dat fiinţă cântecelor, jocurilor şi obiceiurilor; comori cu cari ne mândrim şi cari constituiesc însăşi fiinţa neamului.” Seria de articole ARTIȘTI COVĂSNENI își propune să vă facă cunoștință cu urmașii acestora, care duc mai departe obiceiurile strămoșești și faima Voineștilor, care fac Covasna mai frumoasă!
***
De mai mult de un deceniu, viața culturală a județului Covasna s-a îmbogățit cu prezența la numeroase evenimente a minunii noastre care este Ana Maria Sandulea. O copilă cu păr bălai, prezentă la toate aparițiile pe diverse scene ale Ansamblului de tineri dansatori „Voineștenii”, înființat și coordonat de părinții Anei, Anicuța și Ioan Sandulea, care performa acompaniat de fratele Anei, Neluțu. Rolul acestui ansamblu și locul lui în istoria Voineștilor trebuie, vreodată, tratate mai pe larg, fiindcă reprezintă un început despre care puțin se mai vorbește.
Revenind la Ana, era cea mai mică din familia Sandulea și din familia „lărgită” a membrilor ansamblului. Inimoasă, toată numai suflet și zâmbet, îți îmbunătățea ziua doar simpla ei vedere. Așa au cunoscut-o voineștenii, apoi tot județul Covasna. Anii au trecut, Anuța a crescut, vocea ei s-a transformat, devenind puternică și capabilă să facă să vibreze ceva în sufletul ascultătorilor – căci vocea Anei nu bucură doar auzul, ne bucură sufletele -, dar Anuța a rămas o minune. Și nu, nu sunt vorbe mari, menite să impresioneze cititorii Mesagerului de Covasna, ci este purul adevăr. Ana poate să te facă să fii mândru că ești român când cântă muzică populară, dar cu siguranță te face să plângi când cântă melodii patriotice.
Mărturisesc că acum, când trebuie să vorbesc despre Ana, mi-e greu. Căci trebuie să mă rezum la câteva cuvinte, dar eu aș avea zile întregi de povestit. În ultimii ani, nu știu să mă fi implicat în vreun eveniment cultural, iar Ana să nu fi fost prima care să spună „Da, doamna! Vin și cânt! Bazați-vă pe mine!”. Cu vocea, cu vioara, cu veselia-i molipsitoare, Ana a participat la toate evenimentele cultural-artistice sau alte activități ale Asociației GRIT. Iar Sântilia – Nedeia mocănească a voineștenilor o are pe scenă, în fiecare an, spre bucuria tuturor.
Recunosc, sunt o favorizată a sorții: am ascultat-o pe Ana și pe „scene” mai neconvenționale, iar efectul a fost, uneori, răscolitor – în mijlocul Parisului, dar și într-o căruță, în ninsoare, în drum spre Alba Iulia, pe urmele strămoșilor noștri care au făcut România firească, la 100 de ani de la Marea Unire; pe Câmpia Libertății de la Blaj; la Oarba de Mureș, locul însângerat al unui Katyn românesc; la Țebea, lângă mormântul Crăișorului Munților sau în diverse locuri încărcate de istorie din Munții Apuseni; în mijlocul munților, la Cimitirul Internațional al Eroilor de la Valea Uzului; deasupra norilor, la Crucea Eroilor Neamului de pe muntele Caraiman, la Monumentul Ostașului Român din Voineștii Covasnei. În toate aceste locuri, Ana a cântat pentru noi și pentru Eroi. Și, în acele momente, versul Anei a ajuns la Dumnezeu. Sunt sigură de asta. Și cred că Dumnezeu ne mai iartă din păcate nouă, voineștenilor, tocmai pentru că avem copii ca Ana.
Tot vorbim de comorile voineștenilor. Iată una dintre acestea:
Mă numesc Ana Maria Sandulea, am 18 ani și sunt solistă de muzică populară de aproximativ 11 ani. Toată povestea a început în 2010, la Nedeia Mocănească din Voinești, unde am cântat pentru prima data pe scenă alături de Ansamblul Voineștenii, interpretând piesa „Ce mi-e mie drag vara”. După această apariție mi-am început activitatea participând la multe evenimente, printre care cele mai importante pentru mine sunt prezența la Marșul Centenar din 2018, spectacolul de 1 Decembrie din Sfântu Gheorghe unde am avut onoarea să cânt alături de maestrul Botgros, participarea la evenimentul de cinstire a eroilor îngropați la Cimitirul Internațional al Eroilor din Valea Uzului. Am avut plăcerea de a participa la spectacole de Ziua Iei și Ziua Limbii Române.
Sunt o persoană pe care o caracterizează ambiția și pofta de a munci, de aceea am participat la multe concursuri cum ar fi Festivalul „Izvoare Covăsnene” la care am fost prezentă la trei ediții, unde am și câștigat locul întâi și locul doi. Am avut curajul și determinarea de a participa și la Festivalul de colinde de la Țebea, unde am luat locul întâi la una dintre ediții, mai apoi să câștig și locul doi și mențiunea a doua. Au urmat provocări mai mari și anume participarea la Festivalul „Fulg de nea” de la Brașov, unde am putut urca pe locul trei și concursul „Pe-o gură de rai” din Focșani, unde am luat locul întâi. Cea mai mare realizare a fost să câștig trofeul festivalului la Festivalul „Art Respect” din Brașov, lucru care m-a ambiționat să merg și mai departe pe acest drum frumos pavat al muzicii.
Să nu uit să vă spun despre pasiunea pentru vioară, care a început la vârsta de 6 ani, când de Crăciun mi-am dorit o vioară. Am fost plăcut surprinsă când sub brad am și găsit-o, dar pe urmă mi-am dat seama că nu știu să cânt la ea. După doi ani, părinții mei m-au înscris la Școala Populară de Arte din Sfântu Gheorghe, unde am întâlnit-o pe doamna profesoara Petraschovits Eszter. Datorită dânsei am ajuns să iubesc și mai mult acest instrument.
Pentru că am vrut să aduc lucrurile la un alt nivel și să mă dezvolt și mai mult din punct de vedere vocal, am hotărât să studiez muzica populară la Școala populară de arte din Brașov, unde momentan sunt anul trei. Cea mai de curând realizare a mea a fost să înregistrez o interpretare la piesa „De-ar veni primăvara”, pe care o puteți găsi pe Youtube. Bineînțeles, urmează mai multe înregistrări, deoarece am foarte multe planuri pentru viitor.
Dacă vă întrebați ce înseamnă muzica pentru mine, vă pot răspunde că muzica este cel mai curat aer de care mă pot bucura. Cântatul pentru mine este o modalitate de a mă relaxa și de a scăpa de toată energia negativă care se adună în decursul unei zile. Sunt foarte mândră de faptul că am ajuns în acest punct și am puterea să ajung mult mai sus. Vreau să le mulțumesc părinților mei pentru faptul că m-au susținut și m-au încurajat să pot să fac mai multe, fratelui meu pentru că m-a acompaniat și mi-a fost sprijin muzical ori de câte ori am avut nevoie.
Încurajez pe toată lumea care are un hobby și care are o pasiune, să muncească la asta. Doar prin muncă și dragoste pentru ceea ce faci poți ajunge unde îți dorești. Talentul este un dar pe care trebuie să-l cultivăm cu răbdare și pasiune.
Pe Ana, părinții au învățat-o de mică să iubească, să păstreze și să promoveze tradițiile și obiceiurile strămoșești. Noi, covăsnenii, vă mulțumim astăzi public, dragii noștri Ana și Ioan Sandulea, că ați crescut-o așa de frumos! Și pentru că ați lăsat-o și încurajat-o să ne oblojească sufletele!
Prof.drd. Florentina TEACĂ
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail