Un citat cunoscut spunea „Câteodată, doar cei tineri sunt îndeajuns de nebuni pentru a schimba lumea”. La ora actuală, lumea Covasnei devine ușor-ușor mai interesată de ocrotirea mediului înconjurător, iar mesajul legat de importanța ecologizării este transmis, adesea, de tineri.Dacă vă întrebați cine sunt acești tineri și ce îi motivează în lupta cu poluarea, astăzi am avut deosebita plăcere de a o cunoaște pe Teo Ungureanu (22 ani). Proaspăt absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării din București, Teo este, în continuare, atașată de orașul natal și, astfel, ori de câte ori ajunge la Întorsura Buzăului, își face simțită prezența.
Ghidată de o gândire matură și de o conștiință puternică, a inițiat activitatea de ecologizare a zonei pe 28 iunie. “Dacă vrea cineva să se alăture astăzi, de la 17-17:30, ecologizăm zona Camping + pădurea și dacă avem timp și digul. Cu saci și mănuși vin eu”, anunțase pe o rețea de socializare și, spre surprinderea ei, mai mulți voluntari au început să apară la nici o oră după.
Despre Teodora, cel mai bine vorbește ea însăși, așa că lăsăm spre lecturare un interviu savuros ce sperăm că va reprezenta un semnal de alarmă tras atât la nivel local, cât și național, cu privire la cauzele, efectele și evitarea poluării.
Dragă Teo, cine ești tu? Unde locuiești, ce vârstă ai, ce faci și pentru ce anume trăiești? Din ce am văzut în postările tale, cel mai bine te regăsești în natură.
De fapt, sunt Teodora Ungureanu, dar rareori îmi spune cineva prenumele complet, așa că sunt Teo de când mă știu.
Am 22 de ani și îmi împart timpul între București, Întorsura și Sfântu. De vreo trei ani, cel mai mult stau în București dar cum prind zile libere, cum fug ori acasă, ori să văd un loc nou. S-a întâmplat mai rar în ultimul an, dar încerc să recuperez. Nu sunt încă sigură ce-i cu mine, vin după o perioadă tare aglomerată, cu licență și job, cu multe evenimente.
Momentan, sunt într-o pauză în care vreau să mă bucur de ACASĂ și de oameni, să pun din nou mâna pe aparat și să fotografiez, să lucrez la ceva proiecte pe care vreau să le concretizez în perioada următoare, să citesc, să merg cât mai mult cu bicicleta. Deși săptămână de săptămână am făcut fotografii în ultimul an la job, mi-a fost dor să fac asta în ritmul meu, să mă așez și să admir peisajele, să privesc apusurile în tihnă, să mă bucur de toată liniștea de aici, nu îmi vine să cred că deschid fereastra și nu se aude nimic. E ceva ce îmi lipsește teribil la București.
Am terminat săptămâna trecută Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării la Universitatea din București, am avut o lucrare de licență de care sunt mândră și urmează masterul sau masterele, nu am decis. În paralel, am fost fotograful Operei Comice pentru Copii și sunt într-un atelier de caligrafie unde facem adeseori proiecte de conștientizare și responsabilizare socială. Trăiesc pentru a schimba lucrurile în bine, pentru adevăr, pentru inițiative. Îmi place enorm să mă implic în orice se ivește, să mobilizez oameni, să le aduc în față situații, locuri, atât timp cât știu că un om va rămâne cu cel puțin o amintire frumoasă sau i se va îmbunătăți viața. Iubesc oamenii și să le ascult poveștile. Cred mult în bunătate. Cel mai greu e să spun nu sau să refuz pe cineva atunci când mi se cere ajutorul. Sunt mereu în căutarea adevărului atunci când sesizez o nedreptate și nu mă las ușor până nu aflu ce se întâmplă.
Aș vrea să mă pui la curent cu inițiativa ta. Ce ai făcut astăzi, 28 iunie? Cum ți-a venit ideea?
A fost o inițiativă de moment, voiam să mă duc oricum să strâng în zona Camping – dig gunoaiele și să văd pe unde ar mai fi nevoie, și m-am gândit să întreb dacă vrea să mai vină cineva. La nici o oră după, eram vreo 15 oameni acolo. Știu, pare puțin, dar mă bucur că am găsit alte 14 persoane cărora le pasă. E nevoie ca oamenii să simtă că își doresc să facă asta. Ca pentru orice alt lucru care să funcționeze sau să reușească, și aici e nevoie de o comunitate unită și activă care să își dorească să păstreze zona asta incredibil de frumoasă, curată. Povestea cu ecologizarea mi-a intrat cumva în sânge acum mult timp. Am fost educată de mică să arunc doar la coș și să le ridic și pe cele pe care le găsesc pe jos, să le duc tot într-un coș de gunoi sau loc special amenajat.
Pentru mine, lucrurile stau destul de simplu în direcția asta: ai coș aproape, pui gunoiul acolo, nu ai coș aproape, sigur ai un buzunar sau un rucsac în care să pui ce ai de aruncat și când îți iese un coș în cale îl lași acolo. De multe ori, am pungi sau saci de gunoi la mine când merg pe munte sau în zone unde sigur dau peste doze, pet-uri și alte deșeuri. De și mai multe ori, mă cert cu oamenii care aruncă la întâmplare de la chiștoace, la PET-uri și mâncare. Mă întristează să văd că se adună din ce în ce mai multă mizerie peste tot. Ca în ultimii ani, nu am văzut niciodată apele mai pline de plastic. Călătorind mult prin țară, pot spune că puține sunt locurile unde nu am văzut marginea drumurilor sau a șinelor de cale ferată plină de gunoaie. E o problemă reală pe care nu o tratăm deloc așa cum ar trebui. Inițiative sunt puține, interesul pentru asemenea lucruri e scăzut din partea majorității, educația în acest sens lipsește, sancțiunile, deși reglementate, nu sunt aproape niciodată aplicate. Mi-am dat seama că e greu să îi fac pe oameni să conștientizeze care este de fapt problema atunci când aruncă ceva în locul nepotrivit. Sunt obișnuiți ca atunci când fac ceva greșit sau ilegal, să fie pedepsiți.
Când e vorba de poluarea mediului, planeta nu pedepsește în mod direct, nu într-atât de tare încât să simtă și ei efectele sau consecințele. Și în septembrie anul trecut, zona Întorsurii a luat parte la o acțiune națională de ecologizare, e vorba despre Let’s do it, Romania!. Atunci am fost coordonator zonal și am rămas uimită de mobilizarea școlilor din zonă, cred că au fost peste 350 de participanți.
M-au sunat oameni pe care nu îi cunoșteam să îmi spună că-și anulează planurile și vin din Covasna să ne ajute. Atunci, au fost câteva locuri de unde am strâns fără prea mult efort peste 50 de saci cu deșeuri de tot felul: mașini de spălat, sute de doze.
Cine a fost alături de tine pe 28 iunie?
Au fost copiii de la Casa Familială nr. 1 din Întorsura Buzăului alături de directorul casei și de unul dintre cadrele didactice de acolo, și câțiva dintre elevii Liceului Teoretic Mircea Eliade.
În general, cine se mobilizează mai mult la aceste acțiuni? Tinerii sau persoanele mai în vârstă?
În zonă, tinerii au fost întotdeauna mai ușor de convins. Nu vreau să generalizez, însă aici am convins mai ușor tinerii. Cu toate acestea, știu că în spatele lor sunt uneori și niște părinți care îi încurajează să participe la asemenea acțiuni.
Cine sunt oamenii care fac mizerie, care poluează locul? Ce concepții crezi că au ei?
Nu cred că-i pot identifica și pune în niște categorii (vârstă, educație, valori etc.) pentru că am întâlnit cazuri diverse. După zona în care găsești gunoaiele, te gândești și la ce oameni trec pe acolo. Spre exemplu, cred că majoritatea persoanelor care aruncă ambalaje și chiștoacele în pădure sunt tineri. Deșeurile mai mari, mașinile de spălat, sutele de doze de bere sunt probabil aruncate de adulți.
Nu le găsesc în mod direct o vină pentru că nu cred că au o educație în acest sens. Mai intră în discuție și un anumit nivel al nepăsării care, din păcate, e unul ridicat. Scopul lor e să se scape cât mai repede de deșeul respectiv și fără să îi vadă cineva, nu să facă asta într-un mod cât mai puțin dăunător pentru natură. Am găsit de la saci întregi de lână, la tone de țiglă și cărămidă spartă, de la zeci de saci de scutece, la sute de metri de sfoară. Ar fi greșit să afirm că toată lumea aruncă, dar pot spune că oricine poate a aruncat ceva la un moment dat.
Te văd foarte pregătită în ceea ce privește sustenabilitatea. Te-ai gândit vreodată să inițiezi ceva și mai mare în Întorsura Buzăului?
Din păcate, nu îmi permite timpul să mă implic în zonă în acest moment pe cât mi-aș dori, dar mereu sunt cu gândul aici și ce am putea face pentru mediu astfel încât să îmbunătățim situația.
Zona e una cu potențial uriaș nu numai pentru turism, ci și pentru dezvoltarea unui sistem de colectare selectivă și prelucrarea deșeurilor. În momentul de față se ridică separat plasticul, electrocasnicele. Nu sunt tocmai pusă la curent, dar pași în direcția aceasta am văzut că au fost făcuți. E o problemă care nu ne doare doar pe noi, ci e o problemă la nivel internațional pentru care se caută soluții în permanență. Am vorbit cu prieteni care sunt implicați în mod activ în ceea ce privește ecologizarea și sustenabilitatea, am fost la workshop-uri care despre asta vorbesc și îi întreb mereu pe cei mai bine pregătiți care ar fi următorul pas de făcut.
În mod concret, cred că în zonă s-ar putea crea un sistem de colectare selectivă și reciclare, astfel încât să și producem ceva, să apară un circuit sustenabil și să nu mai înmulțim rândurile celor care doar poluează.
Mai mult, mi-ar plăcea să implementez chiar aici un sistem prin care toți locuitorii să colecteze selectiv și pe categorii cât mai bine delimitate toate deșeurile. Ar fi ideal să existe în locuința fiecărei persoane patru sau cinci mici coșuri de gunoi, pentru fiecare categorie de deșeuri și același lucru să se întâmple și la pubele și containere, să învățăm faptul că uleiul alimentar uzat nu se aruncă pe chiuvetă, că sacii de gunoi pot avea culori dedicate în funcție de ceea ce conțin. Sunt sigură că soluții financiare și sprijin pentru implementare s-ar găsi.
Pentru moment, m-aș bucura să găsesc locurile curate și să plantăm mai mult.
Am auzit câteva zvonuri când am venit aici. Unul dintre ele este legat de pădurea de la Camping. Se spune că anumiți oameni optează pentru a tăia copacii doar pe anumite părți ale trunchiului. Aceștia cad singuri pentru că se usucă, iar preluarea ulterioară a copacilor căzuți este legală. Crezi că e adevărat?
E prima dată când aud despre așa ceva și recunosc că nu m-aș fi gândit vreodată că ar fi în stare cineva să facă asta. Am văzut copaci căzuți sau tăiați. Dacă este adevărat, e grav și, de asemenea, foarte trist. Știu că pădurea a fost vizibil afectată și rărită în ultimii ani, însă o asemenea acțiune ar fi de condamnat. Nu pot arunca vina în seama cuiva, însă știu că ar trebui să se planteze pentru că au început să aibă loc și alunecări de teren.
Ai spus că obișnuiești să călătorești mult. Ai văzut zone mai afectate (în ceea ce privește poluarea) decât Întorsura?
Da, de multe ori am văzut zone mult mai afectate de poluare.
Merg mult și pe munte, problema ajunge la peste 2000 și ceva de metri altitudine, fix pe unde ajung și turiștii. Sunt trasee unde nu mai trebuie să urmărești neapărat marcajele, te vor duce gunoaiele.
Văd munți de gunoaie în popasurile de pe drumurile naționale sau europene, văd munți de gunoaie în văi, văd munți de gunoaie pe râuri și lacuri, văd munți de gunaoie la marginile orașelor, văd munți de gunoaie pe oriunde e o cale ferată. Nici sub preș nu le mai băgăm, dacă pot spune așa, pentru că nu mai avem unde. Sunt peste tot!
Îmi amintesc de o imagine dezolantă din zona Canionului Șapte Scări. Am strâns acum ceva timp peste 50 de saci la o acțiune de ecologizare într-un perimetru relativ mic, în nici două ore. Și de la Șugaș Băi, atunci când merg cu familia, se întâmplă să plec înapoi în oraș cu câte un sac sau doi de doze sau orice altceva duce omul cu el la un grătar.
După inundații și retragerea apelor e cel mai ușor de urmărit dezastrul pentru că apa aduce tot ceea ce omul aruncă.
Care este cea mai mare dificultate întâlnită de un localnic dornic să păstreze natura cât mai puțin afectată sau să readucă zona Întorsurii la un spațiu verde și deloc poluat? Cu ce crezi că se confruntă oamenii de aici cărora încă le pasă și ce mesaj dorești să le transmiți prin intermediul acestui articol?
Cred că oamenilor nu li s-au oferit suficiente variante pentru a scăpa și de alte deșeuri decât cele ridicate de mașină sau nu le cunosc, aici făcând referire la diferite electrocasnice, lână, cărămidă și alte materiale rămase în urma demolării. Poate fi și taxa percepută o problemă pentru unii, astfel ei aleg să le arunce la voia întâmplării. Poate dimensiunile obiectelor sunt problema. Mi-ar plăcea ca oamenii din zonă să conștientizeze frumusețea locurilor în care stau și să cunoască realul impact pe care acțiunile lor de defrișare și poluare le au asupra mediului.
Ar trebui să se gândească de două ori atunci când vor să își spele mașina sau covoarele în râul Buzău, să arunce sacii de scutece pe dig sau în apă, să se descotorosească de doze și PET-uri la marginea pădurii, să îngroape sacii de lână sub un strat de paie, să lase plasticul unde vor, să arunce un ambalaj jos atunci când au terminat produsul, să-și stingă țigara cu piciorul, șamd.
Mi-ar plăcea ca oamenii care citesc ceea ce am spus eu aici și au de aruncat ceva, neștiind unde să facă asta, să întrebe. Cu siguranță găsim o variantă potrivită atât pentru ei, dar mai ales pentru mediu. Răul pe care îl fac mediului nu se vede acum. Vor avea de suferit copiii sau nepoții lor, dar cu siguranță o să plătim toți dacă nu învățăm să respectăm mediul. Eu îi aștept pe toți la viitoarele acțiuni de ecologizare care vor avea loc în zonă și nu numai. Nu doar la Întorsura Buzăului e nevoie, ci și în restul țării.
Teo, îți multumesc mult pentru că ai avut răbdare să răspunzi la întrebări, să dezvolți atât de frumos acest subiect care, cred eu, ar trebui să ne intereseze pe toți și, mai ales, să te implici indirect în viețile noastre prin activitățile pe care le faci. Sperăm ca la următoarele activități să ne găsim mai mulți, mai conștienți, mai dornici de a reclădi ce natura ne-a lăsat.
Mulțumesc și eu tare mult! Au fost niște întrebări atât de frumoase!
Pe cât de cuprinzător a fost acest interviu, pe atât de necesară este lecturarea lui în deprinderea unui stil de viață sustenabil. Sperăm ca inițiativa Teodorei să fie apreciată și respectată prin păstrarea curățeniei spațiului verde și suntem nerăbdători să auzim ce surprize ne mai pregătește întorsureanca pe viitor!
Adelina GHERASIM
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail