La 28 mai se împlinesc cinci ani de la despărţirea de distinsul prieten şi coleg Constantin Catrina (n.6 nov.1933, Ţiu, com. Cernăteşti, jud.Dolj – d. 28 mai 2013, Braşov), cel care avea să îmbrăţişeze, de-a lungul vieţii sale, nobilele profesii: dascăl, etnolog, muzicolog-bizantinolog, compozitor. Volumul omagial Profesioniştii noştri ce i se dedicase în 2013, cu prilejul împlinirii a 80 de ani de viaţă, la care trudise cu atâta pasiune autorul, avea să fie lansat In memoriam! Cartea apărută la Editura Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe aduce mărturii elocvente despre îndelungata şi valoroasa activitate de cercetare a prolificului autor în zonele Târnave, Ţara Oltului, Ţara Bârsei, Bran, Covasna etc. Mărturiile şi evocările prietenilor, colegilor şi colaboratorilor săi ilustrează şi conturează portretul spiritual al omului şi cel al autenticului profesionist Constantin Catrina.
La ceasul aducerilor aminte reflect astăzi la versurile poetului transilvănean Aron Cotruş, de o rară şi neobişnuită fineţe sufletească: O, plecările, plecările, plecările/ din toate porturile şi din toate gările/ pe toate mările, spre toate depărtările,/ spre toate ţintele şi aşteptările,/ spre marginile lumilor şi-ale gândului,/spre marginile sufletului meu-flămândului!… În gândurile de adio, rostite şi scrise la despărţirea de prietenul meu Catrina, îl veneram precum că ne priveşte şi ascultă din înaltul cerului, înconjurat de atâtea chipuri dragi pe care le-am pierdut de-a lungul timpului. Trăiesc şi-n aceste clipe cu acea stare emoţională că va veni şi ziua când vom audia sonata distinsului muzicolog şi dirijor, reamintindu-ne că există şi-n acea lume de Rai, voci şi iubiri pentru arta muzicii, coruri şi madrigaluri, muzică bizantină…Ne-a lăsat-o s-o savurăm şi noi, dar şi-a păstrat-o şi lui, acolo în eternitate.
De la el aveam să aprofundez că-i veşnic şi durabil cântecul, aşa cum ne-a dovedit-o prin numeroasele sale studii de specialitate, cărţi publicate, ori formaţii corale dirijate, editând culegeri şi cursuri de folclor muzical destinate studenţilor muzicieni. Cântecul trece peste ani, leagă un timp de altul, mi-a dat de înţeles, ajută să ne recunoaştem rădăcinile. Prin el am devenit şi noi mai ataşaţi şi mai buni.
Constantin Catrina a trăit toată viaţa gândind şi preocupat cu documentarea şi cercetarea, cu cititul şi scrisul. Onestitatea, cordialitatea, nobleţea, moralitatea şi delicateţea îl caracterizau în viaţa de zi cu zi, dar şi prin prisma funcţiilor ocupate: vicepreşedinte al Comitetului de Cultură şi Artă al judeţului Braşov, director al Centrului Judeţean de Îndrumare a Creaţiei Populare şi a Mişcării Artistice de Masă Braşov, inspector metodist, dirijor, profesor de muzică, muzeograf ş.a. Momentele sale cotidiene, activitatea cărturărească erau cele de tandreţe…De multe ori mi se părea o persoană sfioasă, avea un comportament, mai ales în ultimele decenii, de-a dreptul înduioşător faţă de familia sa, soţia Maria-Magdalena, fiul Gabriel, nora Cornelia, şi nepoatele sale fetiţele lui bunicu’ Sorana şi Mirela.
„Privind în oglinzi, mereu ne întrebăm ceva despre noi, îndoiala noastră caută o certitudine de negăsit, de căutat mereu”, se destăinuia Petru Creţia în cartea sa „Oglinzile”.Veşnic încărcat de proiecte, la unul din ele, mai măreţ, am trudit împreună aproape patru ani, este vorba de volumul Tezaur de etnografie şi folclor în judeţele Covasna şi Harghita (2012). L-am oferit cititorilor cu încredinţarea că, prin valoarea sa documentară, va reprezenta un important instrument de lucru pentru etnografi, folclorişti, sociologi, creatori din domeniul artelor tradiţionale. Cu câtă satisfacţie şi bucurie a primit rodul nostru spiritual, o ispită a provocării cu sinele, un drum al neliniştilor şi-n final al împlinirilor. Din păcate vestea tristă a plecării sale a îndoliat fiinţele dragi şi „sărbătoarea” lansării cărţii noastre.
Îmi amintesc cu câtă afecţiune mi se destăinuia, discret şi plin de idei spre o eventuală nouă colaborare. Îl urmăream cu mândrie, curiozitate şi satisfacţie în tot ce făcea. Agreabilul, galeşul coleg şi prieten avea, desigur, grijă să nu-şi desconspire sentimentele. Erau momente când „se despovăra”, descărcându-se, dar cu acea tandreţe şi politeţe caracteristice cavalerismului său incomparabil. Am lucrat cu domnia sa, aş zice, ideal, la elaborarea cărţii sus pomenite, dar nu numai. Îl respectam, îi acceptam indicaţiile, mai ales în domeniul muzical, unde-şi avea „cuvântul forte”. Îl simpatizam şi admiram cum ştia să colaboreze cu specialiştii în domenii ca muzicologia, etnologia, folclorul, cu tinerii studenţi ai Universităţii Transilvania, Facultatea de Muzică, Braşov. A onorat cu harul şi semnătura sa zeci şi sute de articole şi studii de specialitate în ziare şi reviste, a lăsat în urma sa lucrări inedite. Amintesc de prima sa lucrare de muzicologie Ciprian Porumbescu. O sută douăzeci şi cinci de ani de la naşterea compozitorului, 1978, apoi: Studii şi documente de muzică românească, vol.I, 1986, vol. II, 1994; Contribuţii documentare privind învăţământul muzical din Braşov, 1995; Folclor muzical . Genuri şi repertorii,1997; Muzica de tradiţie bizantină în Şcheii Braşovului, 2001 (teza de doctorat); Ipostaze ale muzicii de tradiţie bizantină din România, 2003; Privitor în oglinda timpului, 2008; Pr. Gh. N. Dumitrescu-Bistriţa şi revista „Izvoraşul”, 2009; Muzica şi muzicienii Cetăţii, vol I, 2010, vol. II, 2012. A apărut postum Braşovul muzical enciclopedic. Muzicienii noştri. Predecesori şi contemporani (Compediu), ediţie îngrijită de Liliana Iacobescu, 2015, lucrare fundamentală pentru cultura braşoveană aflată ani la rând pe masa de lucru a autorului.Volumul, tipărit în condiţii tehnice remarcabile, cuprinde 166 de portrete de muzicieni, în 345 de pagini.
Cu autorul acestor opere şi încă atâtea altele, ne închipuiam că există lucruri adânci care în lumina artei pot fi înţelese mult mai limpede decât în lumina ştiinţei. N-am apucat să-i spun: Cărţile bune sunt definite poetic: O carte este ca lumina lunii rămasă pe pietre după ce luna a dispărut. Ne confruntam cu idei precum, tabloul vieţii este mai vast decât cel al destinului sau miracolul unei vieţi nu este rodul întâmplării, ci noul neaşteptat pe care îl aduce cu sine simpla stăruire în proiect. Pasiunea şi voinţa creatoare îl defineau. Pentru el lumea simţită şi văzută a devenit „materialul sensibil al datoriei” sale. Realitatea imediată cu care s-a confruntat, apetitul creaţiei care-l pătrunsese, destul de devreme, imaginaţia constructivă, aş numi-o de factură romantică, l-au propulsat în pleiada cărturarilor distinşi. Fire delicată, discretă şi de o modestie rară C. Catrina era foarte conştient de faptul că dacă sensibilitatea te izolează de real ancorându-te în reverie, energia te înrădăcinează în colectiv şi te împinge către acţiune, faptă. Atmosfera lirică, muzicalitatea, stările afective şi atitudinea cărturarului sunt moşteniri de la mai marii săi scriitori şi muzicieni. Arta scrisului, textul meditativ şi memorialistica îl caracterizau.Din noianul materialelor publicate intensitatea fiorului uman devine măsura frumosului artistic. Sub pana sa cronicile muzicale sau portretele unor muzicieni se luminează de sensuri şi simboluri, comunică cu sensibilitatea umană rafinată, modernă. Debitul verbal devine, nu odată, şuvoi de date, întâmplări, evenimente, toate rodul unor documentări ferme, pertinente şi deseori căutate în „arhiva” vremurilor. Sunt studii minuţioase, surprinzător de încărcate de informaţii inedite, cu referiri şi trimiteri şi la alte bibliografii. În lucrările etnofolclorice autorul apelează la argumente şi exemplificări de creaţii populare, muzicale, auzite şi înregistrate de la „colportorii” satelor. Comentariile te familiarizează cu prospeţimea şi autenticitatea „pieselor” culese din realitatea concretă a vieţii şi din adâncurile simţirii populare.
M-am confruntat în documentările mele despre oamenii de ştiinţă, personalităţi deosebite din ţară şi nu numai, cu acele unicate şi neînchipuit de remarcabile opere literare, muzicale, de artă, creaţii ce dăinuie în timp. M-a fascinat ambiţia, perseverenţa, migălosul travaliu de care au dat dovadă aceşti adevăraţi creatori de „arte spirituale”. O astfel de personalitate a fost şi Constantin Catrina. Am reflectat mult la sintagma, devenită longevivă, „circulând”, în vorbă şi scris, de-a lungul secolelor, „în om totul trebuie să fie frumos”. Dumnezeu când a dat omului gândirea liberă i-a pus destinul în propriile sale mâini! Omul, familistul, prietenul C. Catrina şi-a perfecţionat în timpul ce i s-a dat şi o logică spirituală transpusă în viaţă sub forma iubirii faţă de semeni. Depănând retrospectiva atâtor şi atâtor ediţii ale întâlnirilor cultural-ştiinţifice, îi simt, mereu, regretul absenţei colegului şi prietenului Constantin Catrina, a interesantelor şi preţioaselor sale comunicări şi intervenţii.
Nicolae Bucur
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail