De zilele trecute, Asociația Cultural-Creștină Justinian Teculescu din Covasna și-a câștigat un nou membru, prieten și susținător entuziast în persoana scriitorului român de limba franceză Marius Daniel Popescu. Prezența sa pe meleaguri covasnene – la invitația sus-amintitei asociații și cu sprijinul Prohelvetia fondation suisse pour la culture – a avut ca principal scop promovarea ultimului său roman, „Culorile rândunicii”, apărut de curând în traducere românească în colecția „Biblioteca Polirom”.
Evenimentul a avut loc în seara zilei de luni, 6 aprilie 2015, în Sala Unirea din Voinești Covasna, iar despre întâlnirea scriitorului cu cititorii „Mesagerul de Covasna” a făcut deja o scurtă prezentare.
În finalul manifestării de lansare a noului său roman, Marius Daniel Popescu – MDP, cum îi spun cei apropiați – a adresat o invitație iubitorilor de literatură de a participa, în următoarele două seri, la un Atelier de scriitură și jurnalism, dublat de o masă rotundă cu privire la Etica din mass-media contemporană.
M-am numărat printre cei care au răspuns invitației, încurajat fiind de atitudinea deschisă, sinceră și plină de solicitudine adoptată de MDP cu o seară înainte, când, în mod premeditat, i-am adresat câteva întrebări – gândeam eu – provocatoare, dar cărora le-a răspuns cu cea mai naturală degajare. Au mai participat și alți iubitori ai cuvântului scris sau rostit, între care s-a detașat un grup de liceeni cu spirit și minte sprintare.
Autorul a citit, intercalat printre discuții, fragmente din ultimul său roman și din cărțile de poezie publicate anterior, surprinzându-ne pe toți cu un stil foarte personal și inconfundabil. Indiferent că scrie proza sau poezie, Marius Daniel Popescu surprinde realitatea imediată cu precizia unui fotograf, până în cele mai aparent insignifiante detalii. Pentru MDP nu există important și mai puțin important: tot ce facem, tot ce trăim, tot ce simțim, în oricare etapă a unei zile sau a întregii existențe, merită surprins, imortalizat și redat cititorului sau privitorului. MDP și-l face pe cititor părtaș și asociat în actul său de creație și îi dă, apoi, libertatea de a-și alege mesajul potrivit cu structura sau personalitatea sa ori care îl poate defini mai fidel.
La Marius Daniel Popescu toate detaliile vieții înconjuratoare sunt sacre, gradele de comparație cu care ne-am obișnuit să taxăm cotidianul banal sunt desființate, banalitatea însăși în integralitatea ei are – pentru MDP – o anume sacralitate. Conștient si premeditat, MDP își face din „sacralitatea banalului” laitmotivul căutărilor sale în realitatea imediată, din care extrage și transmite apoi, cititorului, mesajul său.
Ca pentru a ne convinge pe noi înșine de simplitatea adevărului enuntat teoretic, MDP ne-a cerut celor prezenti ca – pe parcursul unei pauze instituite ad-hoc – să încercăm în câteva fraze scrise pe o coală de hârtie să redăm cât mai fotografic principalele momente cu care ne-am început ziua. Exercițiul de scriitură a continuat cu o „temă pentru acasă”, fiecare participant fiind invitat să prezinte a doua zi un scurt eseu având ca subiect unic: „Cum aș schimba eu lumea?”. Cu toții, inițiator și participanși, scriind și citindu-ne apoi „creațiile”, am fost plăcut surprinși să constatăm că dispunem de calități pentru a percepe și reda banalul sau frumosul din jurul nostru, visele, speranțele sau, de ce nu, obsesiile noastre: totul este să credem în noi, să scoatem la lumină și să ne cultivăm aceste calități.
Nu mai puțin interes și pasiune a iscat – din partea ambelor părți participante – subiectul privind Etica în mass-media contemporană. Timpul scurt rămas la dispoziție nu le-a permis tuturor celor prezenți să-și expună pe larg punctele de vedere, dar, și-ața, s-au conturat două opinii, cu susțineri argumentate de fiecare parte.
Autodefinindu-se el însuși ca „un fel de sălbatic care nu se supune sistemului, la propriu și la figurat”, Marius Daniel Popescu a susținut libertatea absolută a jurnalistului la exprimarea opiniei personale, indiferent sub ce formă – scrisă, grafică, sonoră ori vizuală – și fără nici o opreliște sau limită autoimpusă ori fixată din exterior. Opțiunea exprimată de scriitorul ce trăiește de aproape un sfert de veac într-un mediu occidental autentic a fost nuanțată de ceilalți preopinenți ai mesei rotunde, care au exprimat rezerve față de clamarea – în unele zone ale mass-media – a libertății de exprimare fără nici o limită, nici măcar cea a bunului simț sau a respectului față de dreptul celuilalt de a-și trăi viața așa cum a ales sau cum o dorește.
Tragând o linie la finalul celor trei seri petrecute în compania compatriotului nostru trăitor pe țărâm elvețian, pot spune cu mâna pe inimă că a fost un câștig spiritual de ambele părți. A recunoscut-o și Marius Daniel Popescu la o ceașcă de cafea de despărțire în ultima zi a șederii la Covasna, când a promis solemn că va reveni curând pe aceste meleaguri, foarte probabil împreună cu alți iubitori de România și românii ei, aflați și ei de multă vreme în Elveția.
Augustin Morariu
Culori de mai multe culori…
Recent, destinul vieţii mele s-a intersectat cu d-l Marius Daniel Popescu. Sub pălăria neagră vânătorească, curgând şiroaie, pletele lui negre ce dau să-ncărunţească îmi prevesteau că n-am să uit prea curând această întâlnire. S-a întâmplat la casa de cultură a oraşului Covasna, cu mulţi martori împrejur, de vârste diferite.
Trebuia să ne alegem o activitate, fuseseră o groază plănuite pentru ziua „altfel” de miercuri. „Ateliere de creaţie”.. „Quilling”.. „Canto’’.. „Lansare de carte”.. Am zăbovit puţin pe titlul acesta. Mh. „Culorile rândunicii de Marius Daniel Popescu, scriitorul român stabilit în Elveţia’’. Atunci am realizat de ce-mi suna familiar. Citisem astă carte cu câteva săptămâni înainte şi mă impresionase stilul ei neîntâlnit până atunci. Îmi păruse mai mult o carte cu multe cadre culese de prin viaţă.
După o scurtă introducere, cuvântarea lui începu cu câteva întrebări adresate publicului curios. Timoraţi, aceştia căzură pe gânduri la ce putea să-nsemne un „scriitor”. Răspunsul le venise repede, banal chiar: „Scriitorul este întâi de toate un om. ” Ca mine, ca tine, ca oricine.
În cele două ore am aflat cum pentru scriitorul nostru, lipsa de inspiraţie nu constituie o problemă. Îl inspirau tot şi toate. Trăia şi scria viaţa! Am ascultat cu drag câteva recitări ale unor ritualuri banale în aparenţă înviate parcă de arta detaliului. La altă întrebare ne răspunse că nu are modele în literatură. Ne-a şi convins că-i vine greu s-aleagă, că nu poate citi numai vreo doi, trei, că-ncearcă să înveţe de la fiecare-n parte, fie că-i plac, fie că nu.
Când cele două ore s-au scurs pe ceas, copiii au plecat spre casele lor. Unii de parcă nu s-ar fi-ntâmplat nimic, alţii puţin îngânduraţi şi numai unii au mai zăbovit puţin pe băncile verzui din faţa uşilor înalte. Încă visau la „sacralitatea banalului” din viaţa lor.
Teodora Șerban
Workshop de scriitură
Marti 7 aprilie, la Covasna, a avut loc un atelier de„scriitură”, așa cum a dorit Marius Daniel Popescu să-l numească. Ne-am prezentat câțiva amatori, tineri și mai pușin tineri.
N-am asistat la o dizertație academică, ceva scorțos și plicticos, ci la o discuție tonică cu un om fascinant prin simplitate și naturalețe. Un oltean plecat în Elveția și unde stă de vreo 25 de ani. Nu a uitat deloc limba română, nu am auzit niciun cuvânt stâlcit, cum auzi la cei plecați prin Italia sau Spania. Filosofia scriiturii lui M.D.Popescu este simplă, nu-ți trebuie modele și surse de inspirație. Găsești totul lângă tine, orice poate fi folosit ca material de scris. Trăim și vedem multe, dar le ignorăm sistematic, fără să ne dăm seama că în fiecare moment trăim o poveste sau un capitol de carte.
Altă prejudecată combatută de către M.D.Popescu a fost aceea că oricine poate fi scriitor. Scriitorul zace în fiecare din noi, numai că nu dorim să-l scoatem la iveală. Fiecare din noi a debitat ceva frumos care oricând, poate fi parte a unei scrieri.Cine nu a scris o scrisoare, un mail sau un sms ? Ca să exemplifice, s-a dus să fumeze și, timp de 15 minute a trebuit să-și scrie fiecare participant ritualul de dimineață. Au ieșit câteva texte drăgute, care mai poetic, care mai hazliu, disecate și comentate apoi de către lector împreună cu invataceii. A promis că vor fi publicate în „Le Persil” („Pătrunjelul”) ziarul dumnealui din Elveția sau poate chiar infiintăm (?)„Pătrunjelul de Covasna”.După ce-l asculți chiar îți vină să scrii romane și să colaborezi la ziar, optimismul lui e debordant.
. .
Personalitatea lui M.D. Popescu a lăsat urme la Covasna, nu va fi uitată ușor, îl așteptăm cu drag, să revină. Am pus bazele unei îndelungate prietenii.
Mihai T.
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail