Emoții la Liceul Tehnologic „Gabor Aron”din Târgu. Secuiesc. Vineri, 18 mai 2018, pentru absolvenții claselor a XII-a sunat ultimul clopoțel. Printre cele șase clase, liceu și profesională, s-au aflat și cei 16 elevi, care formează singura clasă rămasă la secția română, clasa a XII-a B.
Dincolo de lacrimi, cuvinte, premii, amintiri, emoții, am rămas cu întrebarea usturătoare: va mai fi sau nu secția română la acest liceu?! O situație care ar fi trebuit să ne îngrijoreze încă de la primele semne că se va ajunge aici, când ar fi fost bine să se găsească o soluție viabilă pentru ca elevii care termină clasa a VIII-a să nu mai părăsească orașul, pentru a studia la licee din Sfântu Gheorghe, Brașov ori alte localități.
Situația de la fața locului nu este roz. Numai anul acesta am auzit de mutarea în alte județe a cel puțin zece familii de români sau care urmează să se mute după încheierea anului școlar. Cauza principală: învățământul care nu oferă posibilitatea elevilor de a-și alege un profil la liceu, (a mai rămas doar liceul cu profil agricol) ori a celor mici de a-și desfășura activitatea, ajungându-se în imposibilitatea formării unei clase întâia. Nu sunt în măsură să dau soluții, doar atrag atenția asupra unui fapt ireversibil, cu consecințe pe termen lung, la care nici nu îndrăznesc să mă gândesc. Nici un părinte nu e de condamnat pentru situația ivită. Fiecare își dorește ceva mai bun pentru copilul lui, dar nu pot să nu-mi pun întrebarea: dacă toți pleacă, cine rămâne?! Și-așa, dacă este să ne luăm după statistici, față de anul 1990 ne-am înjumătățit.
Revenind la cei 16 elevi de la Liceul „Gabor Aron”, pe care cu multă dăruire și dragoste, prof. de istorie, Horațiu Beleuță, i-a îndrumat și sfătuit ca diriginte în acești ani, vreau să subliniez faptul că ne-au reprezentat cu cinste. Festivitatea de premiere a scos în evindență rezultatele exemplare a acestor elevi, mulți dintre ei premianți la concursuri, olimpiade la română, matematică, engleză, fizică etc., nu doar pe plan local, ci și național. Elevi care au încheiat clasa a XII-a cu rezultate foarte bune, cel puțin jumătate din clasă cu medii peste nouă, iar ceilalți foarte aproape de ei. O generație care s-a evidențiat încă de la clasa întâi, când la premiere 20 de elevi din 23 au terminat pe locul întâi. Am știut de atunci că va rămâne o clasă de elită, care ar fi putut termina la orice liceu de prestigiu din țară. Am preferat să-i mai ținem câțiva ani lângă noi, conștienți fiind de faptul că atunci când își vor lua zborul din cuib, se vor întoarce doar pentru a-și lua doza de energie pentru un alt zbor. O altă întrebare care îmi dă târcoale este dacă am făcut bine sau nu…Dacă nu cumva am greșit nelăsându-i să-și exploateze potențialul într-un liceu cu pretenții ridicate?!
Cu siguranță vom afla, și ei vor avea timp să acumuleze noi cunoștințe, pentru că adevărata școală, abia de acum începe, după cum frumos se deduce și din discursul susținut de prof. Domokos Szőcs, inspector școlar general la ISJ Covasna, prezent la eveniment, care a transmis același mesaj și în limba maghiară și în limba română:
„Ultimul clopoțel este un lucru care se repetă în fiecare an în viața unei școli, dar este un lucru unic în viața fiecărui absolvent. Este momentul când treceți în revistă anii trecuți și vă gândiți la ce a fost bun și ce a fost rău în acești ani. Și totdeauna spunem că școala, unde ne-am simțit bine, a fost bună, dar poate au fost probleme cu educația și sistemul educațional. Aceste probleme vin din faptul că aplicăm un model din era industrială, în era informației. Un scriitor japonez spunea că „cel mai important lucru care se învață la școală este că lucrurile importante nu se pot învăța la școală.” Dacă este așa, mai avem multe de făcut, și mai aveți multe de făcut în viața asta. Dar cel mai important este să vă descoperiți talentul, să aflați în ceea ce sunteți voi mai buni, și pentru asta trebuie să aveți multă răbdare. Succes, chef de viață și veselie.”
Nu pot ignora faptul că prof. Gábor Rezső, directorul liceului, în ceasul de pe urmă, în deschiderea festivității de încheiere a anului școlar, a adresat un cuvânt și în limba română, ceea ce nu s-a întâmplat la sărbătoarea din decembrie, Maturandus – 2017, deși în sală se aflau părinți și rude venite din alte localități, pentru elevii de la secția română. Și astfel de incidente au mai existat în cei patru ani, din păcate. Să fi fost un stimulent pentru secția română, conștient fiind cât de necesară este rata de promovabilitate anul acesta, pentru ca instituția de învățământ să nu ajungă o biată școală profesională din lipsă de rezultate?! Nu mai contează! Apreciem și ne bucurăm că în sfârșit a venit vremea să ne luăm rămas bun de la o instituție care n-a știut să-și respecte valorile, așa cum se întâmplă de altfel și în alte instituții din țară, din păcate.
N-am să vorbesc despre ceremonialul de predare a steagului de către grupul de elevi din clasa a XII-a, către grupul rămas în urmă să înceapă în toamnă clasa a XII a. Nici despre alte manifestări specifice încheierii anului școlar, discursurile elevilor, foarte emoționate de altfel, înmânarea diplomelor, etc. Voi menționa în schimb un moment de mare sensibilitate, când toți cei prezenți au păstrat un moment de reculegere în memoria a doi colegi de liceu, decedați în anul școlar 2017- 2018. Moment în care toată suflarea s-a ridicat în picioare, în timp ce colegi ai acestora au interpretat cântecul „Acum trăiești”…
Pe parcursul fetivității de încheiere a anului, surprize frumoase au fost făcute de elevi din clasele mai mici, care au pregătit celor de la secția română poeme interpretate de două colege de liceu de la secția maghiară, scrise de Nichita Stănescu și Radu Gyr.
Impresionant a fost momentul în care s-au transmis mesajele diriginților către absolvenții fiecărei clase. Prof. Mariana Șipoș, cea care s-a ocupat de organizarea evenimentului, cu o voce caldă, blândă și cristalină, a reușit să ne ducă în „Povestea celor 16 copii din Cetatea Alma Mater”, moment care a emoționat deopotrivă elevi și părinți. Ceea ce a lipsit acestei povești, a fost protagonistul principal, despre care vă spun eu, prof. Horațiu Beleuță – un om extraordinar care și-a luat în serios nu doar rolul de diriginte, ci și pe cel de părinte, pentru că în toți cei patru ani i-a dădăcit ca pe proprii copii, luptându-se să-i facă să înțeleagă cât de importante sunt învățătura și valorile morale pe care s-a străduit să-i facă să și le însușească, poate mai mult decât noi, părinții. Cu siguranță, cei 16 elevi vor auzi din când în când glasul dirigintelui, și tot ce i-a învățat în cei patru ani, va avea relevanță. Dar să ne întoarcem la povestea pe care vă invit să o citiți, o poveste ruptă din sufletul dirigintelui…
„A fost odată…așa începe o poveste. Povestea noastră a început în urmă cu patru ani. Așadar, au fost odată 16 copii: 8 fete și 8 băieți, frumoși, cuminți și inocenți, ca orice copil de 14 ani, care au pășit cu emoție, sfială și speranțe în curtea acestei școli. Și…anii au trecut. Și cei 16 copii, fete și băieți, tot la fel ca în povești, s-au transformat în prinți și zâne. În 16 tineri frumoși, zvelți, și mai ales isteți. Dornici să părăsească această incintă și capabili să înfrunte realitățile din afara cetății Alma Mater.
Dar părăsind sfera poveștilor, trebuie spus că anii de transformare, adică cei patru ani de liceu, nu au fost tocmai ușori, ci au fost ani de muncă și efort, ce au cuprins clipe de satisfacție, succes și insucces. Clipe în care au suferit când au luat note mici, și s-au bucurat când au primit note mari. Clipe în care au plâns, clipe în care au râs, dar au învațat în cele din urmă să se descopere pe sine, și mai ales, au aflat că pot mult mai mult decât credeau. Pe scurt, clasa a XII a B, promoția 2018! O clasă alcătuită din 16 elevi eminenți, care la învățătură, care la sport, care la muncă.
Motto-ul clasei: seriozitate și conștiinciozitate, ordine și disciplină. Deși din motive lesne de înțeles, toate aceste obiective nu au putut fi îndeplinite întotdeauna și în totalitate, profesorul îndrumător al clasei, este mândru că a putut să fie dirigintele unui asemenea colectiv de elevi, că a ajutat la formarea unor oameni. În aceste momente festive, când din elevi au devenit absolvenți. Le dorește succes la bacalaureat precum și la toate examenele următoare, sănătate, fericire și putere de muncă, fiind sigur că vor putea să-și îndeplinească obiectivele propuse în viață.”. – prof. Horațiu Beleuță.
Asemenea le doresc și eu, fiind convinsă că acești copii ne vor face să fim și mai mândri de ei pentru că în locurile unde vor ajunge vor putea să-și dezlănțuie tot intelectul ținut în frâu. Felicitări pentru rezultatele foarte bune obținute la absolvirea clasei a XII-a, atât profesorilor care i-au îndrumat, cât și elevilor cărora le doresc multă baftă la examenele care-i așteaptă, răbdare și înțelepciune pe marea vieții, pentru a deprinde „mersul pe valuri, în picioare”, așa cum frumos scria Nichita Stănescu în poemul „Adolescenți pe mare”/ vol. „Dreptul la viață”(1965) cu care voi încheia istoria zilei de 18 mai 2018, Târgu Secuiesc.
„Această mare e acoperită de adolescenţi
care învaţă mersul pe valuri, în picioare,
mai rezemându-se cu braţul de curenţi,
mai sprijinindu-se de-o rază ţeapănă, de soare.
Eu stau pe plaja-ntinsă tăiată-n unghi perfect
şi îi contemplu ca la o debarcare
o flotă infinită de yole. Şi aştept
un pas greşit să văd, sau o alunecare
măcar pân’ la genunchi în valul diafan
sunând sub lenta lor înaintare.
Dar ei sunt zvelţi şi calmi, şi simultan
au şi deprins să meargă pe valuri, în picioare.”- Nichita Stănescu.
Mihaela Aionesei
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail