În fiecare an pe data de 26 octombrie se sărbătoreşte Sf. Mare Mucenic Dumitru – Izvorâtorul de Mir. Denumirea populară a acestei zile importante este Sâmedru, fiind cinstită în popor de când se ştie. Sâmedrul constituie pentru spiritualitatea populară patronul iernii pastorale, ocrotitorul caselor şi paznicul care-i apară pe oameni de fiarele sălbatice.
Sâmedrul – ocrotitorul caselor, protectorul săracilor
Sâmedru împarte anul păcurăresc în două anotimpuri simetrice: Vara pastorală, care ţine între 23 aprilie şi 26 octombrie şi are ca miez al timpului Sărbătoarea de Sântilie (20 iulie), şi Iarna păstorească (intervalul 26 octombrie – 23 aprilie), cu perioade de apogeu la 16 ianuarie (Sânpetru de Iarnă).
Ne vom axa în cele ce urmează, aşa cum este şi titlul rubricii, asupra unor aspecte laice legate de sărbătoarea de duminică, ce vin din negura timpurilor şi care treptat, treptat se estompează, civlizaţia modernă împingându-le în uitare. Tocmai de aceea dorim să mai consemnăm unele dintre obiceiurile de demult, povestite de bătrânii satelor, până nu vor trece şi ei în lumea drepţilor şi a uitării.
Odinioară oamenii satelor credeau că duhul lui Sâmedru umbla pe pământ însoţit de Sângiorz, cu care făcuse un legământ: unul să înfrunzească natura, să o readucă la viaţă, iar celalalt să aducă frigul şi să o amorţească peste iarnă.
„Focul lui Sâmedru”
În ajun de Sf.Dumitru avea loc o datină numită „Focul lui Sâmedru”, care în anii din urmă s-a cam pierdut. Sătenii aprindeau focuri mari şi se adunau în jurul lor, sărbătorind simbolic finele anului agricol.
Credinţele şi legendele populare îl înfaţisează pe Sâmedru ca pe un bătrân pastor sau crescător de vite. Acum, în toamnă târzie, într-o perioadă de îmbătrânire simbolică a timpului, se considera că zeitatea populară murea şi învia simbolic în cadrul unui ceremonial nocturn numit „Focul lui Sâmedru”, la care participa întreaga comunitate.
Pentru pregătirea focului se tăia un brad verde şi clădea în jurul lui un rug de cetini uscate. Se puneau de jur împrejur multe paie şi lemne uscate, în aşa fel încât flacăra să fie înaltă, iar la sfârşit să rămână mult jar.
Mai ales tinerii rămâneau peste noapte în jurul rugului, săreau peste foc când se mai domolea, chiuiau, iar în final duceau tăciunii în gradină şi livadă, pentru a fi rod bogat în anul următor. Se face pomană cu grâu fiert cu unt, lapte sau brânza. Femeile împart nuci, pâine, mere, covrigi.
Tot acum se tunde coama cailor ce au până în trei ani, ca să aibă păr frumos.
Un ilustru personaj biblic
De la nenea Nicolae Banciu, din Dobârlău, un om religios şi un bun cunoscător al vieţii sfinţilor, am aflat mai demult câte ceva despre ilustrul personaj biblic, numit şi Mare Mucenic. Pe numele său vechi, Dimitrie, s-a născut la Tesalonic, în Grecia, în secolul al III-lea (284- 311), fiind botezat în taină de părinţii săi, de teama prigoanei la care erau supuşi creştinii pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu. A fost de mic educat întru creştinism de către părintele său, om de vază, voievodul Cetăţii Tesalonicului. Micul Dimitrie era iniţiat pe ascuns în toate tainele sfintei credinţe, luminându-i-se cunoştinţa despre Domnul Iisus Hristos, fiind îndemnat să manifeste milostenie faţă de cei sărmani, să facă numai bine în viaţă.
Erudit, bun creştin, un suflet nobil
Şi aşa, după moartea tatălui său, tânărul Dimitrie a ajuns moştenitor nu numai al multor averi, ci şi un om erudit, un bun creştin, un suflet nobil. Maximian l-a şi numit voievod în locul tatălui său, Dimitrie ajungând să fie iubit şi respectat de concetăţeni. Numai că propovăduind fără ocolişuri dreapta credinţă, a stârnit mânia puternicilor vremii, chiar a Împăratului Romei, Maximilian.
Acesta l-a pus să aducă jertfă zeilor, dar Dimitrie a refuzat şi mărturisind întru Hristos, a fost întemniţat. Nu şi-a lepădat convingerile până în ultima clipă, fiind ucis alături de alţi creştini cu suliţe, la un spectacol dat de împărat.
Peste mulţi ani, când i s-au dezgropat rămăşiţele, acestea izvorau un mir binemirositor, care a vindecat mulți suferinzi. De unde şi faima de Izvorâtorul de Mir. Până în zilele noastre se fac procesiuni la moştele sale, iar credincioşii merg la biserică spre a-i cinsti numele şi a-i cere ajutorul.
Moşii de Toamnă
Sărbătoarea de duminică, 26 octombrie, era celebrată pe vremea bunicilor noştri mai ales în mediile pastorale, fiind prefaţată în ajun de focuri rituale. În vremurile noastre se cinstesc Moşii de Toamnă, prilej de a se aduce ofrande pentru cei morţi.
Pe alocuri, Sâmedru se mai numea şi Ziua Soroacelor, pentru că la această dată se rezolvau şi se lichidau toate socotelile, chiriile, împrumuturile, slujbele sezoniere, alte întelegeri, se încheiau vechile înțelegeri cu ciobanii. Dar se şi stabileau noi învoieli.
De aceasta zi se leagă, de asemenea, o serie de acte rituale, de purificare, fertilitate. Se efectuau practici de pomenire şi de îmbunare a sufletelor celor morţi, care ar părăsi la această dată mormintele. Femeile fierbeau în prealabil porumb râşnit în lapte şi unt, împărţind apoi păsatul împreună cu colaci de grâu în cadrul ritualului Moşilor de Toamnă.
Fiind un important stâlp calendaristic, sărbatoarea de pe 16 octombrie genera numeroase acte cu caracter apotropaic, destinat apărării împotriva duhurilor rele. Dar şi de purificare, de pomenire a morţilor, precum şi de pronosticare meteorologică.
Pronosticuri pentru sezonul rece
Pe 26 octombrie să făceau anumite pronosticuri pentru sezonul rece. Dacă la Sâmedru este vreme aspră, iarna va fi bună, iar de va fi timp frumos, toamna va fi lungă şi blândă.
Ciobanii care vor să afle cum va fi iarna îşi aştern dulama în mijlocul oilor şi aşteaptă să vadă ce oaie se va culca pe ea. Dacă mioara e de culoare neagră, iarna va fi uşoară. Dimpotrivă, dacă se va aşeza o oaie albă, iarna va fi…aspră.
În caz de lună plină şi cer acoperit de nori, dacă plouă sau dacă ninge, iarna va fi aspră, cu zăpezi grele.
E bine să ţinem seamă şi de învăţăturile din bătrâni, nu doar de ce anticipează seară de seară…Busu, la Prognoza meteo.
La Mulţi Ani sărbătoriţilor !
De Sf. Mucenic Dumitru peste 340.000 de români îşi sărbatoresc Ziua onomastică. Cei mai mulţi dintre aceştia sunt bărbaţi. Circa 285.500 se numesc Dumitru, cam 8.500 – Mitică, peste 5.400 – Dimitrie, în jur de 1.250 – Dumitrache, restul fiind variante de genul Dimitri, Mitu, Mitru etc.
Dintre reprezentantele sexului frumos se numesc Dumitra (circa 34. 500), Dumitriţa (6.400), Dumitrica (396), Dumitrana (374) sau Demetra (325).
La Multi Ani tuturor!
Horia C. Deliu
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail