Nici un știm când am ajuns din nou la Cumpăna Anilor, „mezinul” 2020 fiind nerăbdător să vină. Evenimentul este întâmpinat cu o sumedenie de obiceiuri păstrate din moşi–strămoşi, în buna tradiţie populară.
Câteva datini vor fi prezentate în cele ce urmează, pentru ca cititorii noştri să le cunoască – mai cu seamă cei tineri – iar cei mai în etate să şi le reamintească, dacă le-au uitat cumva…
Ritualul colindului
Și în pragul Anului Nou, ca și de Crăciun, în toate comunităţile româneşti, fie mari ori mai mici, la oraș, dar mai ales în mediul rural s-au perpetuat o seamă de ritualuri arhaice, extrem de pitorești. Ele sunt menite să aducă sănătatea, n
orocul şi bunăstarea în casele oamenilor, să-i bine-dispună la ceas de Sărbătoare. După cum ne spunea acum câțiva ani regretatul mare folclorist Nicolae Moldovan, din Sf. Gheorghe, (trecut între timp la cele veșnice) în mod dosebit atrage atenţia ceremonialul Uratului, ce se derulează sub diferite forme. El poate diferit de la o zonă la alta, chiar de la o localitate la alta, având însă un fir călăuzitor, specific genului.
Frumosul obicei al colindatului în Ajun de Crăciun se repetă sub alte forme de Anul Nou, fiind practicat mai cu seamă de copii şi tineri, ce pornesc câte doi-trei sau în grup prin localitate, vestind apropierea Noului An. Gospodarii, oamenii de bine îi primesc cu drag, bucuroşi să audă la uşă zvon de glasuri cristaline, să primescă urări, răsplătinu-i aşa cum se cuvine pe micii oaspeţi.
O sumedenie de vari
ante
Vechile cântece populare românești interpretate în aceste zile de cete de copii și de flăcăi au anumite particularități în funcție provincii, câteva fiind comune. Cu prilejul Anului Nou tradiţia cere să se meargă cu „Ţurca”, dar mai ales cu „Ursul” și „Capra”, două animale înfăţişate simbolic, având valoare rituală, participanţii costumându-se adecvat. Ei cântă cam așa: „Foaie verde şi-o alună/ Scumpe gazde – Ziua bună/ Ia deschideţi porţile/ Să intre căpriţele// Ţa, ța, ța, căpriţă ţa/ Nu te da, nu te lăsa/ Ţa, ţa, ţa, căpriţă ţa/ Nu-i alta mândră ca ea// Capra noastră-i cu mărgele/ Are țol și catifele/ Joacă vesel, apăsat/ Și tot natu-i încântat”(…)
Cel mai cunoscut obicei a rămas însă „Pluguşorul”, care era la origine o practică magică de alungare a răului, ca şi de proslăvire a fertilităţii şi bunăstării.
Există anumite diferențe în zona de la munte față de şes în privința costumaţiei şi interpretării, dar esenţa s-a păstrat, iar urătorii spun așa: „Aho, aho/ Mâine anul se-noieşte/ Pluguşorul se porneşte/ Şi începe a brăzda/ Pe la case a ura// Iarna-i grea, omătu-i mare/ Semne bune anul are/ Semne bune de belsug/ Pentru brazda de sub plug” (…)
Zicerile lor se referă la sănătate, viaţă lungă şi prosperitate adresate gazdelor, care bucuroase îi cinstesc pe colindători cu plăcinte, cozonac, fructe şi bani. Incantaţia magică are o semnificaţie telurică, toată lumea dorindu-şi să aibă parte de ani mulţi cu sănătate şi bucurii, împliniri materiale şi pace în suflete.
„Să trăiţi, să–mbătrâniţi”…
Pe 1 ianuarie, de „Sf. Vasile” poposesc şi alţi urători, ce vin cu noi cântări și obiceiuri populare, precum „Sorcova” şi „Semănatul”, colinde menite să readucă speranţa, optimismul şi starea de bine în viaţa comunităţii.
Umblatul cu „Sorcova” intră mai ales în grija copiilor. Ei poartă o crenguţă sau un băţ împodobite cu flori de hârtie colorată, atingând cu ele de mai multe ori persoana urată, rostind un descântec, menit să aducă sănătate, putere de muncă, vitalitate celui vizat: „Sorcova, vesela/ Să trăiţi, să-mbătrâniţi/ Peste vară, primăvară/ Ca un măr, ca un păr/ Ca un fir de trandafir //Tare ca piatra/ Iute ca săgeata/ Tare ca fierul/ Iute ca oţelul/ La anul şi La mulţi ani!”.
„Ascunderea cocoșului”
Un obicei mai aparte întâlnit cu ceva vreme în urmă în Ţara Buzaielor, de Anul Nou, se numeşte „Ascunderea cocoșului”. Era o superstiţie practicată de unele fete de măritat, care nu-şi găsiseră alesul inimii. Dimineaţa puneau în aplicare o încercare năstruşnică în speranţa că anul care abia a venit le va aduce vestea cea mare.
Fata dornică de măritiş prindea cel mai frumos cocoş din ogradă şi-l băga sub o albie câteva minute. Apoi îi dădea drumul. În direcţia spre care fugea pasărea eliberată, se afla uristul stăpânei.
Pe vremuri se cr
edea că falnicii cocoşi ar fi avut puterea de a alunga strigoii în zori, ca şi duhurile rele ce dau târcoale pe la casele oamenilor răi, necredincioşi, ori care nu respectă tradiţiile.
Prognoza vremii cu foile… de ceapă !
Una dintre cele mai răspândite metode ancestrale de prognoză meteo se mai practică şi astăzi atât la ţară, cât şi la oraş. Ne referim la citirea vremii în foile… de ceapă (!), metodă ce se spune că are o marjă de eroare destul de redusă.
Am întâlnit în judeţul Covasna o mulţime de femei, care pot interpreta starea vremii din anul următor analizând umiditatea foilor de ceapă pregătite în ultimele zile ale lunii decembrie. Tinerele gospodine de azi să mândresc că au învăţat tehnica de la mame sau bunici, încercând să perpetueze această intertesantă tradiţie.
Aşadar, se ia o ceapă roşie şi
se decojeşte, tăindu-se mai întâi în două şi desfăcându-se în 12 foiţe, fiecare dintre ele reprezentând o lună a anului viitor. Foile desprinse sunt apoi acoperite cu sare, fiind lăsate câteva zile să o absoarbă bine. În prima zi din Noul An gospodina se uită atent la ele şi, în funcţie de aspectul lor, face prognoze: dacă sarea de pe foile de ceapă aparţinând lunilor de iarnă este uscată, va fi un sezon hibernal geros, fără umezeală.
În schimb, pe foile corespunzătoare lunilor de primăvară şi toamnă în care sarea s-a topit aproape în totalitate, va fi un timp cu ploi abundente, iar dacă lichidul rezultat din topirea sării s-a scurs, atunci cu siguranţă apar chiar şi inundaţii.
Ultimele trei Sărbători de Iarnă
În prima săptămână din Noul An se sărbătoreşte pe 1 ianuarie – Sf. Vasile, apoi pe 6 – Boboteaza, iar Sf. Ion încheie, pe 7 ianuarie, ciclul bogat al Sărbătorilor de Iarnă.
E bine că unele dintre obiceiurile tradiţionale s-au păstrat în multe locuri, cei mici descoperind treptat vraja lor, iar cei maturi reamintindu-şi-le cu nostalgie.
Se mai spune în popor că dacă în aceste zile pădurea s-a înnegurat, timpul se încălzeste; dacă vuieşte codrul, o să ningă. Atunci când fumul se înalţă din coş drept în sus, o să avem parte de timp geros; dacă se lasă, urmează moina. În cazul în care nu este vânt şi fumul coboară aproape de sol, va veni zăpada. Când lemnele trosnesc în sobă, iar flacara focului este roşie, vine ger mare.
Fiind ultimul nostru articol pe anul în curs vă adresăm, dragi prieteni, un călduros „La Mulţi Ani”!
Horia C. Deliu
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail