Arheologii, istoricii, arhivarii, cercetătorii şi alţi truditori ai condeiului, prin munca lor sisifică aduc la lumină trecutul, pentru a şti „cine suntem, de unde venim şi încotro ne îndreptăm”, căci un om fără trecut este ca un copac fără rădăcini, clătinându-se la prima pală de vânt.
Unul dintre aceşti oameni pasionaţi şi truditori, în anul 2014 a reuşit să facă publică lucrarea sa monografică despre comuna ARACI şi satele aparţinătoare. Lucrarea, apărută la Editura Eurocarpatica din Sf.Gheorghe, se întitulează „ARACI – Repere monografice” şi aparţine tânărului Cătălin Florin Vlădărean, locuitor al municipiului Sf.Gheorghe, dar strâns legat de Araci, unde şi-a peterecut în bună parte copilăria şi adolescenţa. Ea se alătură cu succes unui şir de „Lucrări şi studii referitoare la istoria şi cultura localităţii Araci şi a satelor aparţinătoare”, aducând un plus de originalitate şi informare.
Aşa cum mărturiseşte autorul în „Argument”: „Această lucrare cu caracter monografic este realizată cu scopul de a pune în circulaţie o mulţime de documente şi date din care reies informaţii inedite, rezultate atât în urma cercetărilor întreprinse în arhive, muzee, biblioteci, cât şi în urma convorbirilor cu numeroşi localnici, oameni de cultură şi cercetători, cu intenţia de a completa şi actualiza studiile anterioare, dorindu-se a fi modesta noastră contribuţie la cercetarea unei comunităţi locale – Araci, din sud-estul Transilvaniei”.
La acestea am mai adăuga şi un fragment edificator din aprecierea făcută de dr. Ioan Lăcătuşu în „Postfaţă”: „Autorul a urmărit integrarea istoriei localităţii Araci, în istoria regională şi naţională, procedând la redarea cronologică a principalelor evenimente care au avut loc pe teritoriul satului, prezentarea succintă a personalităţilor care s-au născut în această localitate, precum şi aspectele principale referitoare la cultura populară, folclorul şi tradiţiile locale specifice.
Paginile lucrării „Araci, repere monografice” introduc în circuitul public o seamă de informaţii care îmbogăţesc şi actualizează datele cuprinse în volumul „Din ţinutul secuizat. Araci”, apărut la Salonta în 1938, sub semnătura profesorului Gheorghe Rafiroiu, distins fiu al satului. Toţi cei interesaţi de aprofundarea cercetării unor aspecte din istoria localităţii Araci au posibilitatea să consulte lucrările şi studiile referitoare la aşezarea menţionată şi la satele componente ale comunei Vâlcele” aflate în Anexa ataşată.
Nu suntem noi în măsura de a face o apreciere critică de specialitate, ci doar să semnalăm şi să facem o prezentare generală a acestei noi apariţii editoriale, care poate constitui o sursă de informare atractivă pentru cercetătorii în domeniu.
Totuşi ne putem permite să scoatem în evidenţă şi un anume talent literar de povestitor al autorului, remarcat în introducere, la „Argument”, talent ce ne duce cu gândul la indrăgitul narator Ion Creangă. Pentru ilustrare vom reda un fragment din motivaţia care l-a făcut pe autor să scrie lucrarea sa monografică: „Araci, satul copilăriei mele, pe care l-am colindat în lung şi-n lat, cunoscându-i mai toate cotloanele. … aici am văzut pentru prima oară raiul pe pământ, aici mi-am petrecut tinereţea, locul unde cutreieram cu „tovarăşii” mei de pe Strada Mare prin pădurile virgine din Valea Hotarului. Totul se leagă de acest univers al părinţilor, al bunicilor, al strămoşilor mei, al trecutului meu. Îmi amintesc, cu drag, de aventurile copilăriei mele, pe care le-am petrecut în Araci: de verile în care ne scăldam în Olt sau de zilele când mergeam la coasă în Hetea, de momentele când călăream viţelul tolănit în curte, de povestirile lui tata-mare despre Al Doilea Război Mondial, de iernile când mă dădeam cu sania şi cu cea mare trasă de cai, de vremea când am încălecat calul meu şi am mers la stână unde mi-au dat ciobanii să mănânc amiazul până la refuz, şi tot cu calul acesta am mers până pe Dealu’ Cucului, de unde am admirat panorama Ţării Bârsei, de câte şi mai câte astfel de întâmplări trăite pe aceste locuri minunate. Aici am învăţat să iubesc ţara, natura, animalele, învăluit de vraja rusticului, colorat de tradiţiile ancestrale”. Un talent care merită încurajat.
Lucrarea propriu-zisă este structurată în mai multe capitole, în care autorul redă suficient de detaliat o gamă largă de informaţii cu valoare documentară:
Capitolul 1: Aşezare geografică, în care se prezintă coordonatele geografice şi situarea comunei Araci în teritoriul ţării şi în judeţul Covasna, regimul climatic, formele de relief şi căile de acces.
Capitolul 2: Toponimia (cu traducere din surse maghiare) – axată pe mai multe subcapitole: Colecţia de toponimie a lui Pesty Frigyes, Menţiuni generale, Localitatea în sine, Câmpuri sau terenuri arabile, Alte parcele, denumirile pădurilor, Denumirea fâneţelor, Păşuni, Munţi, Creste / piscuri, Râpe / vâlcele, Pâraie, Denumirile fântânilor de la hotare, Gropi / văi,
Lacuri, stufărişuri, Documente, Praedium-uri (colonii-ferme), Alte toponimii nemenţionate, cât şi altele apărute ulterior.
Capitolul 3: Satul, arhitectura şi interiorul caselor, portul şi jocul popular, obiceiuri, cu subcapitolele: Araciul, Arhitectura locuinţelor, Interiorul caselor, Portul, Îmbrăcămintea bărbaţilor, Îmbrăcămintea femeilor, Dansurile populare, Obiceiuri şi tradiţii, Broderia manuală, Dantelele, Căruţele, Claca, Virtuţile.
Capitolul 4: Fauna şi flora, cu subcapitolele: I. Animalele (cu Povestiri vânătoreşti şi pescăreşti din comună adunate), II. Plantele.
Capitolul 5: Ocupaţii, meşteşuguri şi tradiţii: Agricultura, Ocupaţii secundare (Sacrificarea porcilor), Alte ocupaţii (Topitul / prelucrarea cânepii româneşti …), Meşteşuguri, Alte meşteşuguri, Gastronomia zonală, Primul contact al arăceniulor cu tehnica modernă, Tradiţii (Colindatul, Aducerea cununei, Rusaliile, „Burdiroasele”, Fânoterapia), Jocuri şi jucării, In-…cultura (înjurăturile, poreclele, descântecele), Munca la Colectiv, Şirul primarilor, Economia Araciului, Instituţiile, Strategia de dezvoltare, „Drumul apelor minerale”.
Capitolul 6: Eroii arăceni, cu subcapitolele: 1914-1919 „Eroii români din răsboiul mondial”, Legionarii, Veteranii din Araci din Al II-lea Război Mondial, Memorii legate de Al II-lea Război Mondial, Revoluţia română din 1989).
Capitolul 7: Cultura, biserica şi şcoala, cu subcapitolele: Casa memorială Romulus Cioflec, Cultura spirituală: Biserica Ortodoxă Română din Araci (parohia, cărţile bisericeşti, şirul preoţilor, ctitorii bisericii, trasul clopotelor, obiecte vechi de cult, icoane de lemn, Consiliul Bisericesc, totalul credincioşilor); Biserica Reformată din Araci (construcţie, stil, structură, decoraţii, orgă, picturi pe pereţi etc.); Şcoala.
Capitolul 8: Mari personalităţi din Araci, fii ai satului (Nicolae Colan – Mitropolit al Ardealului, Aurel Nistor – protopop, Pompiliu Nistor – doctor în medicină, Veniamin Nistor – episcopul Caransebeşului, Dionisie Nistor – profesor, Romulus Cioflec – scriitor, Dimitrie Cioflec – învăţător, Dionisie Axente – căpitan în Armata Română, Ioan Brânduş – doctor în ştiinţe fizico-matematice, Aron Coveşan – om de afaceri, Ioan Colţ – comerciant etc.), Fruntaşi din Araci (Marinescu Dumitru, Kovács Lászlo, Dullo Szilárd Levente, Deneş Gheorghe).
Capitolul 9: Recensăminte (din 1786, 1850, 1857, 1880, 1895, 1900, 1910, 1941, 2002, 2011).
Capitolul 10: Satele aparţinătoare Araciului: Ariuşd, Vâlcele, Hetea (atestare documentară, situare, prezentare generală, personalităţi locale, denumiri istorice, toponimice).
Această lucrare este completată de 4 Anexe, Bibliografie, Postfaţă (+ o listă bibliografică: Lucrări şi studii referitoare la istoria şi cultura localităţii Araci şi a satelor componente ale comunei Vâlcele: I. Volume, II. Studii) – semnată de Dr. Ioan Lăcătuşu, şi Ilustraţii documentare.
Autorul lucrării, Cătălin Florin Vlădărean, promite o a doua ediţie, revizuită şi adăugită cu noi documente, încât ea să satisfacă toate cerinţele cercetării arhivistice şi să îndeplinească scopul propus, de a fi o sursă de cercetare pentru cei interesaţi de acest domeniu de activitate.
Ca simpli cititori nu putem decât să salutăm apariţia lucrării, să-l felicităm pe autor pentru munca depusă în slujba ştiinţei şi culturii, şi să-i sugerăm ca în paralel să-şi cultive şi talentul literar, evident în unele pagini de prezentare generală a localităţilor descrise, precum în pag. 19, din care cităm: „Araci şi împrejurimile sunt deservite de toate darurile şi binecuvântările dumnezeieşti, aerul proaspăt, blând, plăcut, sănătos şi vital. Apele curate ca lacrima, nutritive, dulci ca mierea şi vindecătoare, izvoarele de apă minerală celebre în toată lumea, câmpurile fertile, pădurile pline de copaci, păşunile prospere. Oraşul în apropiere, drumuri bune… toate binecuvântările lui Dumnezeu năvălesc la noi, deasupra noastră şi lângă noi”, căci aşa cum spune o vorbă de duh: „Practica îl face pe om geniu”. Mult succes autorului şi aşteptăm noi apariţii editoriale!
Mihai Trifoi
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail