Călătorului îi șade bine cu drumul, așa că, după popasul din satul Ciuflești, noi, delegaţia Despărţământului Astra „Mihail Kogălniceanu”, Iaşi, şi Ansamblul Folcloric „Olteţul” din Morunglav, jud. Olt, ne-am îndreptat spre o altă localitate apropiată, Baimaclia, același raion, Căușeni. Era ultima din traseul nostru, de fapt al Festivalului „Se-ntâlnește Dor cu Dor” organizat de astriștii ieșeni.
În fața școlii, am fost întâmpinați de primarul localității, domnul Anatol Doibani, și de doamna Ecaterina Guțu, profesoară de biologie-chimie, având funcția de director al Gimnaziului „V. Harnaj” din Baimaclia. Și de data aceasta, eram conduși de dna inginer Lidia Jubea, veche astristă, președinta Despărțământului Astra „Valul lui Traian” din Tighina. La intrarea în școală, mulți elevi și profesori, am fost primiți cu pâine și sare – un obicei bine statornicit în satele basarabene. Aveam să aflu că în școală învață 150 de elevi, plus încă 60, aparținând Centrului Comunitar pentru Dezvoltarea Timpurie, un proiect ce are în vedere pregătirea copiilor pentru școală.
După primirea sărbătorească și tradiționala fotografie de grup, doamna director ne învită în clădirea școlii. Fața îi strălucea de mândrie. Avea de ce. Școala sclipea de curățenie, ordinea și bunul gust își spuneau cuvântul, ca peste tot în școlile vizitate de noi, în Basarabia. Mie cel mai mult mi-au plăcut panourile cu citate din scriitori și istorici români. Dar la Baimaclia, cadrele didactice, elevii și locuitorii satului se mândresc și cu o importantă personalitate. Chiar la intrare în școală, am fost invitați să vizităm un punct muzeal dedicat patronului spiritual al gimnaziului, Veceslav Harnaj. Am aflat informații interesante oferite chiar de directoarea școlii. Personal, numele îmi era cunoscut; mi-a amintit de adolescență, când familia mea era abonată la revista „Apicultura”, iar numele Harnaj l-am auzit la tatăl meu, în timpul liber, un pasionat apicultor.
Veceslav Harnaj s-a născut la 7 noiembrie 1917, în comuna Baimaclia, în familia preotului Dumitru Harnagea. A făcut studiile primare în sat, unde a învățat „buchia citită și scrisă”, apoi a absolvit liceul în Chișinău. În timpurile grele ale războiului, preotul Harnagea rămâne în Baimaclia, iar copiii cu mama trec în România, unde își schimbă numele din Harnagea în Harnaj. Nu se cunoaște cum și de ce această schimbare de nume.
Veceslav Harnaj a urmat cursurile Institutului Politehnic din București, pe care l-a absolvit în anul 1945, obținând diploma de inginer constructor cu „magna cum laude”. Între anii 1946-1974 a fost profesor la Institutul Politehnic București, Institutul de Construcții, Academia Militară Tehnică, Institutul de Petrol, Gaze și Geologie, București. Între anii 1957-1983 a fost Președinte al Asociației Crescătorilor de Albine din România. Dragostea și pasiunea pentru albine și albinărit a moștenit-o de la tatăl său, preotul Dumitru Harnagea. A îndrăgit apicultura din fragedă tinerețe; tatăl său fiind nu numai crescător de albine, dar și stăruitor propagator al acestei milenare îndeletniciri.
Eminent om de știință, renumit specialist recunoscut pe plan național și internațional, posesor a numeroase brevete și certificate de inventator, Veceslav Harnaj, împreună cu câțiva colaboratori apropiați (împătimiți apicultori), a reușit, în 1957, să înființeze în România Asociația Crescătorilor de Albine (ACA). Prin pasiunea, competența și diplomația de care a dat dovadă, profesorul Harnaj a făcut din ACA un sprijin real pentru apicultura și apicultorii României. A încurajat și prin contribuția personală a făcut posibilă apariția revistei „Apicultura”, revistă care a ajuns la un tiraj de 25-30000 exemplare, plus alte cărți de specialitate. Omul sfințește locul!
Veceslav Harnaj a înființat Liceul Apicol din București, astăzi, „Colegiul Agricol Veceslav Harnaj”, și Institutul „Apicola Băneasa”, București, care din 1991 are denumirea de „Complexul Apicol Veceslav Harnaj”.
În 1965, Veceslav Harnaj a fost ales președinte al „Federației Internaționale a Asociației de Apicultori” (APIMONDIA). La data respectivă statutul Apimondia prevedea că o persoană nu poate fi președinte mai mult de două legislaturi a câte 5 ani. Înainte de sfârșitul celei de-a doua legislaturi, datorită competenței de care a dat dovadă, s-a hotărât schimbarea statului Apimondia. Astfel, Veceslav Harnaj a fost președintele Apimondiei până în anul 1985, când sănătatea nu i-a mai permis. După 1985 a fost ales președinte de onoare până la sfârșitul vieții, în 28 octombrie 1988.
Cu adevărat, școala și locuitorii comunei Baimaclia se pot mândri cu asemenea personalitate ca Veceslav Harnaj, consăteanul lor, fondatorul apiculturii moderne românești.
Doamna prof. Ecaterina Guțu ne povestește cum profesorul Vecesalv Harnaj a fost deseori la Baimaclia, cu soția și mama, atunci când mergea la congrese internaționale în Rusia (cred că ar fi trebuit să spună URSS). Aflăm că fetele surorii sale Nina sunt în viață. Una dintre ele este actrița de cinema Ileana Popovici, care „vine foarte des la noi, în ospeție”. În Moldova, mai este nepoata doamnei Ileana, Ludmila Popovici Paraschiv, „mare poetesă și textieră”, prin urmare există relații cu familia patronului spiritual al școlii. Privim în expoziția din holul școlii un portret pictat în ulei și un bust al profesorului Veceslav Harnaj realizate, fără niciun fel de pregătire de specialitate, de nepotul directoarei, pe când era elev în clasa a IX-a. Aflăm că acum este elev în clasa a XI-a la Liceul de Artă „Igor Vieru” din Chișinău. Probabil, peste timp, localnicii din Baimaclia se vor mândri și cu un pictor renumit.
Vizitând câteva săli de clasă, vorbesc cu profesoara de română Tatiana Cojocaru, mândră și ea de școala unde lucrează. „Ne ridicăm pe scări” la etajul următor, unde șeful de gospodărie (administrator !?) ne deschide ușa muzeului. O mulțime de exponate; predomină cele de etnografie – minunat, așa, nu vom uita satul cu tradițiile lui. Un loc special este dedicat patronului școlii, lui Veceslav Harnaj. Ne oprim îndelung și admirăm cravata profesorului imprimată cu albine, scrumiera ce are model o albină, caseta tip stup vechi cu model albine. Toate provin de la familie. Nu pot să nu zâmbesc când doamna director ne arată încântată o fotografie cu un pui de găină. Ce plăcere! Trebuie să înțeleg asemenea plăceri și … pasiuni.
În timp ce noi am vizitat școala, Ansamblul Folcloric „Olteţul” din Morunglav s-a pregătit pentru spectacolul pe care l-a prezentat în sala de festivități a gimnaziului. Ca de fiecare dată muzica și dansatorii au fost la înălțimea așteptărilor. Asemenea și înterpreta din Botoșani, venită cu noi, Crenguța Volintiru. Frumusețea costumelor, melodiile, mișcările dansatorilor, ale călușarilor, dăruirea lor au înduioșat și au încântat spectatorii: elevi, cadre didactice, părinți.
La sfârșitul programului, prof. Areta Moșu, organizatoarea principală a Festivalului, în calitatea domniei sale de președintă a . . Despărțământului Astra „Mihail Kogălniceanu”, Iași, a mulțumit gazdelor, a prezentat formația folclorică, Festivalul „Se-ntâlnește Dor cu Dor” și a vorbit despre rolul cultural al ASTREI în evidențierea unității culturale, întru tradiție, credință și limbă, a poporului român. A oferit exemplare din ziarul nostru „Mesagerul de Covasna” în care s-a scris despre activitățile ASTREI. Am apreciat spusele primarului precum că trebuie să ne întregim neamul, că așa nu se mai poate. În toate zilele trăite în Basarabia, în săptămâna luminată de după Paști, perioada când s-a desfășurat Festivalului Folcloric „Se-ntâlnește Dor cu Dor”, am simțit lumina Învierii Domnului, am simțit căldura românilor basarabeni. Mai mult, am simțit că ASTRA unește DORURILE românilor de pe ambele maluri ale Prutului.
Momentele de socializare cu cei prezenți s-ar fi prelungit mai mult, dacă noi, cei din România, n-am fi avut un drum lung de făcut până la Iași. La plecare, urarea tuturor a fost: „Să mergeți cu paza Domnului!” Așa să fie! Să rămâneți în paza Domnului și să ne reîntâlnim cu voie bună! Doamne ajută!
Luminița Cornea
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail