Interviu cu sportivul și antrenorul de gimnastică artistică, Liviu Botoș
Și-a descoperit pasiunea pentru gimnastică încă din copilărie și de atunci s-a dedicat în totalitate acestui sport.
De-a lungul timpului, Liviu Botoș a obținut rezultate importante atât ca antrenor, cât și ca sportiv. În anul 2009, el a înființat la Sfântu Gheorghe prima școală de gimnastică din mediul privat din România și a introdus, în premieră în țară, programul de fitness „Gymabstics”, un program revoluționar care se adresează adulților, dezvoltat de doi foști gimnaști americani, Jay și Andy Thornton.
Din 2015 și-a derulat activitatea în străinătate, ca antrenor și, totodată, conducător al unor cluburi de renume din Dubai.
Întors recent acasă, Liviu Botoș ne-a vorbit despre momente frumoase din cariera sa, despre experiența profesională de peste hotare, despre modul în care este privită gimnastica în străinătate, dar și despre direcția actuală a gimnasticii românești.
Acesta a declarat că în România cluburile cu tradiție sunt orientate exclusiv spre performanță, în timp ce în străinătate este practicată aproape la orice vârstă, în special pentru beneficiile pe care acest sport le are asupra sănătății. De altfel, oamenii ar trebui să facă mișcare la orice vârstă, iar copiii ar trebui să aibă un exemplu în părinți, în acest sens, consideră Liviu Botoș.
Detalii, în interviul următor.
În curând se împlinește un an de când ați acceptat propunerea de a antrena din nou în Dubai și de a conduce clubul de gimnastică „Dubai Gulf Gymnastics Club”. Cum a fost acea experiență?
Am lucrat doar șase luni la Dubai Gulf Gymnastics Club, după care am activat la Dubai Elite Gymnastics Academy. A fost o experiență bună, am învățat foarte multe lucruri despre cum se conduce în mod profesionist un club de gimnastică, atât în privința obținerii performanței, cât și a celei de „comercial gymnastics”, o latură a gimnasticii care produce partea financiară în vederea funcționării grupelor de performanță.
Care au fost momentele cele mai frumoase petrecute ca antrenor în ultimul an în Dubai?
Momentele cele mai frumoase sunt legate bineînțeles de partea de antrenorat. În cele patru luni în care am lucrat la Dubai Elite Gymnastics Academy am reușit alături de colegii mei să continuăm drumul ascendent spre marea performanță a acestui club, reușind până la final de an școlar să obținem peste 30 de medalii la diferitele competiții la care am participat. Însă, pentru mine, surpriza a fost grupa pe care am format-o în cele șase luni la Dubai Gulf Gymnastics, o grupă de viitor, care a reușit să obțină deja câteva medalii importante la aceste competiții.
Școala de Gimnastică „Botoș Liviu” s-a extins, iar membrii săi se pregătesc de competiții
V-ați întors, recent, în țară și, din ceea ce am observat, Școala de Gimnastică „Botoș Liviu”, pe care ați înfiintat-o cu nouă ani în urmă, s-a îmbogățit cu o nouă secție, cea de Xtrail. Spuneți-ne, vă rog, mai multe despre aceasta. Când și cum s-a înființat?
Secția de Xtrail (alergări montane), precum și secția de atletism veterani au fost înființate înainte să plec în Dubai. Responsabil pentru activitatea celor două secții este prietenul meu Dan Suciu. Activitatea celor două secții este foarte bogată, pot să spun. Drept dovadă, aș dori să enumăr cocursurile la care am participat doar în acest an: Tel Aviv Marathon, Dubai 10 miler, Abu Dhabi 10K, Tryavna Ultra, Swissalpine, Irontrail, Semimaraton Brașov Intersport, Wizz Air Cluj-Napoca Marathon, Brașov Marathon, Half Marathon Bucharest, Maratonul Internațional Brașov, Maratonul Internațional Sibiu, Tușnad Marathon, Cross Kapolna Gheorgheni, Maratonul DHL Cheile Grădiștei, Roșia Montană Marathon, Cozia Mountain Run, Mureș 24 Ultramarathon. Pentru sezonul de toamnă-iarnă 2018, alergătorii noștri sunt înscriși deja la mai mult de zece competiții interne și internaționale.
Câți sportivi sunt înscriși, momentan, în aceste secții?
Momentan avem un număr de șase sportivi, tot mai motivați, aceștia înregistrând în acest an o creștere semnificativă atât a volumului de pregătire, cât și a numărului de participări la competiții.
Ce alte secții cuprinde în prezent Școala de gimnastică „Botoș Liviu” și câți cursanți?
Bineînțeles, activitatea de bază a școlii este gimnastica. Dar, din păcate, fiind implicat în proiectele profesionale din străinătate și neputând să mă rup în două, deși mi-aș dori să pot, am suspendat activitatea de antrenorat în gimnastică la club. Dacă în perioada următoare voi decide să rămân în țară, prioritate va avea, evident, reactivarea grupelor de gimnastică. În prezent avem o activitate intensă doar la cele două secții de „hobby”, alergări montane și atletism veterani.
La competiții de gimnastică mai participați?
Din păcate, programul extrem de aglomerat nu mi-a permis să mă antrenez corespunzător pentru a participa la competiții de gimnastică, axându-mă doar pe competiții de alergare montană și maraton, care nu necesită o pregătire chiar atât de complexă ca cea pentru concursurile de gimnastică.
Momente din viața de antrenor…
Care sunt cele mai frumoase momente din cariera dumneavoastră de antrenor de gimnastică?
Momentele frumoase, ca antrenor, sunt nenumărate. Începând cu prima zi în care îți intră în sală copiii, curioși și nerăbdători, până în ziua în care îi vezi fericiți și mândri pe podium, purtând medalii la gât, găsesc tot timpul momente frumoase. Fiecare progres al copiilor, fiecare mișcare executată corect după sute de repetări, erori și perfecționări, cu fiecare copil în parte, constituie motive de bucurie și satisfacție, motivație pentru a face ceea ce fac, dându-mi sens și împlinire în vocația de antrenor.
„Lăsați copiii să facă mișcare!”
Ce sfat le dați părinților care doresc ca micuții lor să devină gimnaști?
Le-aș da același sfat pe care l-aș da oricărui părinte care are copii ce vor să facă sport. Lăsați copiii să facă mișcare, să facă acele activități sportive care le fac plăcere, încurajați-i, sprijiniți-i când le e greu și nu-i lăsați pradă telefoanelor mobile și calculatorului. Aș îndrăzni chiar să-i avertizez pe părinții cărora le este mai comod să își lase copiii să stea „cuminți, în liniște și siguranță” în fața calculatorului, pentru că a le satisfice micuților mofturile, că această atitudine va putea avea ulterior grave consecințe asupra sănătății fizice, mentale și spirituale a copiilor.
Cum v-a schimbat gimnastica viața? Care considerați că sunt cele mai importante lecții și momente pe care acest sport vi le-a oferit?
Gimnastica nu mi-a schimbat viața, pentru că gimnastica este chiar viața mea. Destinul meu este împletit cu gimnastica de când eram un pici și am pășit prima dată cu tata într-o sală de gimnastică, și până în ziua de azi. Sunt, totuși, 35 de ani de activitate în gimnastică, în care se includ copilăria, adolescența, tinerețea și maturitatea… Și, cândva, voi spune că și bătrânețea! Majoritatea oamenilor acumulează experiență în viață și decid la un moment dat ce vor să facă în viață, meseria pe care o vor îmbrățișa, cariera pe care o vor urma. Eu am avut privilegiul ca de prichindel să știu și să simt că viața mea este gimnastica și, prin urmare, întreaga mea arhitectură umană este construită în jurul gimnasticii.
Gimnastica românească a suferit mereu de un sindrom al exclusivității spre performanță.
Cum vi se pare direcția actuală a gimnasticii românești?
Gimnastica românească a suferit mereu de un sindrom al exclusivității spre performanță. Dacă orice alt sport este privit și ca o opțiune recreațională, gimnastica a fost și este percepută drept un sport pe care îl practică musai doar cei care vor să fie o a doua Nadia Comăneci sau un alt Marius Urzică. Din acest motiv, nu există o bază de selecție majoră, cluburile cu tradiție fiind orientate exclusiv spre performanță. Viitorul nu pare a avea perspective foarte optimiste și din cauze domestice, mulți părinți având o atitudine imatură în prvința rigorilor și disciplinei sportive. Unii confundă activitatea antrenorului cu copilul la antrenament cu atribuțiunile unei bone, și percep timpul petrecut la sală, drept o perioadă în care antrenorul ar trebui să se ocupe de satisfacerea mofturilor copilului și nu de activitatea sportivă. Îmi aduc aminte că, în copilărie, îmi făceam singur săculețul cu echipamentul, veneam singur la antrenament, mă echipam și dezechipam singur, iar în sală făceam tot ceea ce mi se spune de către antrenor. Evident, ca orice copil, făceam și trăsnăi, dar am învățat să fiu responsabil și știam că faptele mele sunt importante și au consecințe de care, ulterior, mă bucur sau trebuie să le suport… Astăzi, tot mai mulți părinți își dădăcesc copiii, le pun totul mură în gură, îi aduc cu mașina la sală, îi îmbracă și dezbracă, le strâng lucrurile de prin vestiar și asistă excesiv la antrenamente, nelăsându-le copiilor posibilitatea de a se dezvolta fără permanenta supraveghere parentală.
Cum este privit acest sport în străinătate?
În străinătate, gimnastica este percepută ca orice alt sport. Pot fi văzuți oameni maturi, la 40, 50, 60 de ani sau chiar peste, venind la sala de gimnastică, precum se merge la noi la fitness, aerobic, baschet sau fotbal. De multe ori când mai povestesc acest aspect unora, îi văd ridicând din sprâncene, atât de exotică li se pare această imagine!
În urma timpului petrecut în străinătate, ce ați dori să preluați din experiența de acolo și să multiplicați în gimnastica românească și de ce?
Închipuiți-vă un club de gimnastică precum cele în care am lucrat, unde sunt 300-400 de copii provenind din peste 50 de țări. Se vorbește numai în engleză cu copiii, iar părinții se bucură cu adevărat de oportunitatea de a-și putea trimite copiii la gimnastică într-un spațiu cultural care, prin tradiție și rigori religioase, nu este tocmai renumit pentru elanul sportiv. Mi-ar plăcea să văd și la noi cât mai multe cluburi sportive, printre care și de gimnastică, iar lumea să fie orientată mai mult spre activitățile sportive. Faptul că în România statisticile arată că doar 2-3% din populație practică cu regularitate un sport este o realitate deloc îmbucurătoare. Dacă aș fi naiv sau exagerat de idealist, aș putea visa la o societate românească în care cluburile de gimnastică au 1.000-1.500 de copii precum în țările apusene și să conduc un astfel de club, sau o țară în care majoritatea populației practică un sport oarecare, precum în țările scandinave.
Ce mesaj le transmiteți cititorilor covăsneni?
Le transmit să aibă parte de multă sănătate și să aibă grijă de aceasta, atât în privința propriilor persoane, cât și cea a copiilor pe care îi au. Exemplul de viață sportivă al părinților este cel mai bun pedagog al copiilor, care sunt atât de expuși astăzi, mai mult ca niciodată, tentațiilor virtuale sau viciilor culinare.
A consemnat Ana Ciorici Costache
Foto: Arhivă personală Liviu Botoș
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail