În întâmpinarea Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, Centrul European de Studii Covasna-Harghita, instituție care funcționează sub egida Academiei Române, Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, din subordinea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei, editurile Eurocarpatica și Grai Românesc, împreună cu partenerii acestora, au realizat mai multe proiecte cultural-științifice, din rândul cărora menționăm: volumele apărute în colecția Centenarul Marii Uniri, din cadrul editurii Eurocarpatica, studii, articole și expoziții documentare, sesiuni de comunicări științifice, simpozioane, dezbateri, lansări și prezentări de cărți etc. O sinteză a informațiilor cuprinse în majoritatea acestor proiecte sunt prezentate în studiul de față, intitulat Comunitatea românească din județul Covasna. Arc peste timp: 1918-2018. Studiul își propune să prezinte succint principalele repere demografice și identitare ale comunității românești din județul Covasna, în anul 1918 (având ca bază documentară recensământul din anul 1910) și din anul 2018 (valorificând, în principal, datele recensământului populației și locuințelor, din anul 2011). Atât pentru anul 1918, dar mai ales pentru anul 2018, au fost folosite informații din baza de date a Centrului European de Studii Covasna-Harghita și din Arhivele Naționale, rezultate în urma cercetărilor efectuate și a monitorizării vieții publice naționale, regionale și a județului Covasna.
Aspecte ale conviețuirii interetnice și ale discriminării pe criteriu etnic a românilor din județul Covasna
Cercetările sociologice referitoare la conviețuirea interetnică în județele Covasna și Harghita, județe în care raportul majoritate – minoritate este inversat, au pus în evidență un model de conviețuire interetnică piramidal; la bază, între marea majoritate a populației, o conviețuire apropiată de normalitate, iar la vârful piramidei, la nivelul elitelor maghiare, are loc promovarea unor discursuri și proiecte separatiste și autonomiste, pe criteriu etnic. Românii din județul Covasna, în multe cazuri, sunt discriminați, marginalizați și agresați simbolic de către administrația publică locală și mass-media maghiară. Românii din această parte de ţară nu dispun de instrumente legale şi pârghii eficiente pentru a contracara prin forţe proprii efectele negative ale descentralizării, în raporturile cu autorităţile administraţiei publice locale aflate sub autoritatea perpetuă a formaţiunilor etnice maghiare.
Sacrificaţi constant în ultimii 29 de ani, în schimbul susţinerii unei majorităţi parlamentare, românii din județul Covasna și din județul Harghita sunt discriminaţi individual atunci când li s-a refuzat un loc de muncă, pe criteriul etnic sau de limbă, și discriminaţi colectiv în cazul unor politici publice locale sau activităţi organizate pe criterii etnice, umiliţi de autorităţi publice care refuză să înţeleagă că nu sunt autorităţi exclusive ale comunităţii locale maghiare, ci ale unor colectivităţi locale care înglobează şi români şi maghiari şi alte minorităţi naţionale, membri ai unor culte religioase diferite.
Comunitatea românească a pierdut total puterea de a-şi promova la nivel local (cu excepția localităților monoetnice românești) interesele şi de a influenţa deciziile majore referitoare la ea, căci gradul său de reprezentativitate nu îi permite acest lucru. Autorităţile şi instituţiile publice județene organizează satisfăcător cotidianul, dar în priorităţile de fond pe care le promovează, interesele comunităţii româneşti se regăsesc numai accidental şi numai atunci când sunt impuse de constrângeri extra locale. Sentimentul neputinţei corelat cu acelea de teamă şi părăsire, sunt elementele fundamentale care definesc astăzi mentalul comunităţii româneşti, din localitățile etnic-mixte. Cadrul comunitar românesc reprezentat de Biserică, şcoală şi primărie – element fundamental în efortul de păstrare a identităţii româneşti, este aproape distrus în mai mult de jumătate din localităţile judeţului. Românii numeric minoritari, lipsiţi de suportul general al societăţii şi al statului, constată cu durere că nu se mai regăsesc în proiecţia de viitor a zonei, că s-au întors la situaţia de toleraţi, reflectând dacă să-și mai conceapă viitorul aici, sau nu. Marele risc sub care stă comunitatea românească din județele menționate, pe lângă cel al scăderii demografice, proces întâlnit la nivel naţional, este acela că îşi vede cadrul comunitar românesc distrus, că nu mai are potenţial şi mijloace de a-şi susţine şi proteja idealul etnic românesc.
Studiile sociologice au pus în evidență faptul că majoritatea maghiară din județul Covasna și cel vecin Harghita este „protejată prin măsuri evidente şi excesive de discriminare pozitivă”, în timp ce comunitatea românească este „condamnată la deznaţionalizare, asimilare sau emigrare”. Astăzi s-a ajuns la situaţia în care UDMR-ul administrează, aproape independent, cele două județe, nesocotind până la dispreţ interesele comunităţii româneşti. Oportunismul politic ale guvernelor postdecembriste, cu sprijinul tacit al președinților, a permis instaurarea în chiar inima ţării a unei veritabile stări de co-suveranitate cu Ungaria.
În ultimul timp, în spațiul public sunt tot mai multe voci potrivit cărora extremismul antiromânesc şi separatismul teritorial pe criterii etnice, de inspiraţie stalinistă, este susţinut, finanţat şi bine orchestrat de entităţi ce au interesul destabilizării unuia dintre principalii actori NATO. De asemenea, asistăm la o ofensivă de tip nou, făcută strategic de promotorii separatismului teritorial pe criterii etnice prin lansarea de ziare şi platforme on-line în limba română cu scopul promovării, în rândul românilor, a obiectivelor separatiste, atent cosmetizate, prezentate ca benefice pentru „transilvănenii superiori miticilor ori moldovenilor care le fură taxele şi impozitele”.
În judeţul Covasna continuă practica condiţionării ocupării posturilor în administraţia publică, altele decât cele prevăzute de lege (practică generalizată şi la unele societăţi comerciale), de cunoaşterea limbii maghiare. În majoritatea primăriilor, caselor de cultură, bibliotecilor, centrelor de cultură ş.a., din judeţ, nu este încadrat niciun funcţionar român (ex. bibliotecile judeţene, casele municipale de cultură, primăriile municipale, orăşeneşti şi comunale ş.a.).
Dintre cele mai frecvente forme de discriminare a românilor menționăm: instituirea unor simboluri în zonă care exclud pe români din viaţa judeţului; adoptarea de steaguri şi steme locale, din care lipsesc însemnele heraldice româneşti; organizarea unor manifestări civice, culturale şi sportive finanţate din fonduri publice doar pentru concetăţenii maghiari; postarea de site-uri ale unor localităţi redactate doar în limba maghiară ș.a.
Este continuată practica discriminărilor faţă de finanţarea proiectelor asociaţiilor culturale româneşti, în mod deosebit de către Consiliul Judeţean Covasna şi de către majoritatea consiliilor locale din județ. Spre deosebire de „minoritatea majoritară maghiară”, care beneficiază de un suport financiar întreit: București, Budapesta şi bugete locale, gestionate de UDMR și partenerii săi, majoritatea proiectelor promovate de ONG-uri românești din județ nu cunosc finalitate din lipsa suportului financiar, cu excepţia unor sporadice şi nesemnificative sume alocate în plan local.
Instituţiile publice de cultură nu sunt preocupate de istoria şi cultura românilor din cele două judeţe. Monografiile locale, albumele de prezentare a patrimoniului cultural local, pliantele turistice ş.a. prezintă caracterul monoetnic al judeţelor respective, făcând abstracţie de istoria, cultura şi patrimoniul creat de populaţia românească din zonă. Volumele de istorie locală, albumele şi pliantele turistice au un conţinut nostalgic şi promovează separatismul şi autonomia teritorială a aşa-zisului „ţinut secuiesc”.
Continuă tipărirea de cărți care promovează viziunea unor istorici şi cercetători maghiari de minimalizare a componentei româneşti din fostele scaune secuieşti; manualul de istorie a secuilor care jigneşte grav pe români şi măsluieşte adevărul istoric. O adevărată „provocare antiromânească jignitoare” o reprezintă reeditarea manualului „Istoria secuilor” de către Consiliile judeţene Harghita şi Covasna din bani publici, care „cultivă lipsa de responsabilitate faţă de trecut, cu grave consecinţe pentru formarea viitoare a tinerilor maghiari”. Iar din perspectivă educativă, manualul nu urmăreşte altceva decât să formeze generaţii de tineri secui într-un spirit separatist, segregaţionist, care nu comunică cu tinerii români cu care ar putea avea legături fireşti de prietenie, împărtăşire de idei şi sentimente specifice vârstei lor.
În anul 2016, sub egida Academiei de Științe Ungare, a Centrului de Cercetare Umanistă (MTA BTK) Budapesta, Asociației Muzeul Ardelean (EME) Cluj-Napoca și a Muzeului „Haaz Rezso” (HRM) Odorheiu Secuiesc, cu susținerea financiară a Consiliului Local Odorheiu Secuiesc, a apărut lucarea, Istoria Ținutului Secuiesc, în trei volume, cu peste 2200 de pagini. Și în acest caz, semnalăm absența din bibliografia celor trei volume, a lucrărilor fundamentale de istorie elaborate de Academia Română, inclusiv cele apărute sub egida Institutului de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca, cât și toate volumele și studiile referitoare la românii din fostele scaune secuiești, apărute în ultimii 25 de ani, purtând semnăturile unor distinși cercetători români.
Continuă să fie publicate, de către instituţiile publice, lucrări monografice, ghiduri, pliante şi alte materiale oficiale promoţionale, cu nesocotirea realităţilor privind istoria, tradiţiile, cultura şi spiritualitatea românilor din cele două judeţe. Panourile și site-urile de promovare turistică continuă aceeaşi strategie de promovare publică a unui „Ţinut Secuiesc” din care românii lipsesc cu desăvârşire.
Sfidând sensibilitatea românilor şi neţinând cont de legile româneşti care interzic adularea unor criminali de război, s-au acordat denumiri de școli și străzi și s-au înălțat busturi și plăci comemorative unor astfel de „eroi”.
Reprezentanții comunității românești din județul Covasna au adresat numeroase apeluri concetăţenilor de etnie maghiară de a participa la asigurarea unui climat de convieţuire paşnică în localităţile din arcul intracarpatic, în conformitate cu legislaţia şi practica europeană în materie, chemându-i din nou la conlucrare, considerând că singura soluţie de convieţuire este buna înţelegere, bazată pe respectul reciproc, în spiritul valorilor creştine şi europene, şi nu separatismul şi enclavizarea. România a dovedit că este şi rămâne patria comună a tuturor fiilor ei, pe care îi ocroteşte deopotrivă, indiferent de etnia, naţionalitatea ori confesiunea lor, modelul interetnic românesc fiind apreciat pe plan internaţional.
În anul 2018, principalele puncte tari ale comunității românești din județul Covasna sunt: o populație cu o bună pregătire școlară și profesională, din care peste 5000 de locuitori cu studii superioare; o elită formată din intelectuali recunoscuți pentru performanțele lor în domeniile învățământului, culturii, cercetării etc.; un important număr de specialiști în domeniul justiției, în unitățile de ordine publică și cele militare și în instituțiile deconcentrate ale statului, în teritoriu; existența Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei, a Muzeului Național al Carpaților Răsăriteni, Teatrului „Andrei Mureșanu”, Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” și a Centrului European de Studii Covasna-Harghita, care funcționează sub egida Academiei Române; un număr de ONG-uri active în viața publică, cu valoroase proiecte culturale, sociale și civice; un imens capital de solidaritate afectivă, din partea românilor din țară și străinătate, care trebuie transformat în manifestări pragmatice; activitatea editurilor Eurocarpatica, Grai Românesc și Angvstia, a mass-media în limba română și a blogerrilor; influența benefică, pe multiple planuri, a puternicului centru românesc al Brașovului ș.a.
Dintre punctele slabe ale comunității românești din județul Covasna, în anul 2018, enumerăm: scăderea sporului natural și creșterea sporului migratoriu; plecarea în masă a tinerilor din județ, în lipsa oricărei perspective de realizare profesională și umană; lipsa liderilor politici și civici care să asigure viziune şi consecvenţă în activitatea comunităţilor locale româneşti, coerenţă şi eficienţă, în relaţia cu factorii de decizie locală şi guvernamentală; eșecul demersurilor întreprinse de partidele politice și de societatea civilă românească locală, referitoare la elaborarea unei strategii de dezvoltare economică și socială a zonei Arcului Intracarpatic, în scopul asigurării unei conviețuiri interetnice armonioase, într-un mediu multietnic și pluriconfesional și nu într-o enclavă etnică; slaba organizare comunitară în zona neguvernamentală şi combativitatea scăzută în promovarea intereselor comunitare prin proiecte culturale de dezvoltare locală; susţinerea insuficientă, prin efort comunitar, a instituţiilor culturale care promovează cultura şi valorile româneşti; colaborarea deficitară între persoane şi instituţii, la nivel comunitar; participarea insuficientă a tineretului la activitatea de apărare şi promovare a intereselor comunitare şi culturale și la manifestările dedicate cunoaşterii istoriei locale ș.a.
Din cei 100 de ani care au trecut de la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, românii din județul Covasna și-au putut păstra și afirma deplin identitatea națională, doar timp de 40 de ani, respectiv în perioadele: 1919 – 1940 și 1968 – 1989. Din ceilalți 60 de ani, în 30 s-au confruntat cu grave probleme de supraviețuire etnică, respectiv în anii care au urmat Dictatului de la Viena și începutul instaurării regimului comunist (1940-1950) (în care s-a realizat o adevărată epurare etnică românească, de către administrația horthistă și comunistă) și în perioada regiunilor Stalin, Autonomă Maghiară și Brașov (1950-1968). Realizările și provocările din perioada de după decembrie 1989 sunt bine cunoscute.
Așadar, înaintașii au realizat Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, iar apoi au găsit forța să depășească momentele dificile ale istoriei contemporane. O parte românilor din județul Covasna, mai ales cei din localitățile aflate la poalele Carpaților de Curbură, și cei stabiliți în principalele orașe, în perioada de dezvoltare economico-socială (1968-1989) au reușit să-și păstreze identitatea etnică. Altă parte, formată din românii care au locuit în 30 de așezări din interiorul județului, și-au pierdut identitatea lingvistică, culturală și confesională, în urma procesului de maghiarizare. La aceștia se adaugă pierderile etnice românești provocate de părăsirea județului de către câteva mii de locuitori români, după evenimentele din decembrie 1989.
În anul 2018, în multe localități etnic mixte din județ, românii nu se „simt acasă”, iar tinerii părăsesc meleagurile natale. Proiectul autonomiei teritoriale pe criteriu etnic a „ținutului secuiesc” nu poate constitui o soluție acceptabilă, nici pentru românii și nici pentru maghiarii din județ, nefiind agreat de Uniunea Europeană. Spre binele nostru, al tuturor, instituțiile abilitate ale statului român trebuie să analizeze temeinic consecințele, pe termen mediu și lung, a obținerii dublei cetățenii de către concetățenii noștri maghiari, a circulației libere a proprietăților funciare și nu numai, a investițiilor strategice realizate de statul maghiar în zonă și a lipsei unor asemenea investiții din partea statului român.
La 100 de ani de la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, clasa politică românească și toți factorii responsabili de viitorul neamului românesc, trebuie să conștientizeze faptul că problema românilor din județul Covasna și din județul vecin Harghita, nu este doar problema acestora, ea este problema tuturor românilor. Acest deziderat a fost formulat, încă din perioada interbelică a secolului XX, de către protopopul de Sfântu Gheorghe, Aurel Nistor: „Problema românească din Secuime nu e numai de interes local, ea ar trebui să fie o problemă de stat, una și aceeași pentru orice cârmuire din fruntea țării. Ca să ajungă o problemă de stat, ea trebuie mai întâi cunoscută și încă în toate laturile!” Actualizând, putem afirma că problematica specifică a românilor și maghiarilor din Arcul Intracarpatic, trebuie să constituie o prioritate a statului român, care printr-o strategie adecvată de dezvoltare economică și socială a acestei binecuvântate zone, din inima României, să asigure dăinuirea identitară a tuturor locuitorilor, într-un mediu multietnic și pluriconfesional și nu într-o enclavă etnică, organizată după legislația medievală.
Dr. Ioan LĂCĂTUȘU
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail