Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHM), senzor civic al funcţionării societăţii româneşti, în scopul prezervării identităţii comunităţilor din cele trei judeţe, ca reprezentant al organizaţiilor care au aderat la programul generos al FORUMULUI şi al populaţiei româneşti din zonă, nu poate rămâne indiferent la unele evenimente şi acţiuni cu scop de denigrare a istoriei şi culturii naţionale, așa cum este discursul primarului din Sfântu Gheorghe, Antal Árpád, din 15 martie 2018.
De la bun început, lectorului acestui discurs nu-i poate scăpa un zâmbet privind citatul ales de primarul Antal Árpád din „gândirea teoretică şi practică” a lui Gödri Ferenc, fost primar al oraşului Sfântu Gheorghe acum 120 de ani, care nici mai mult, nici mai puţin, îi atribuie micului său orăşel din Arcul Intracarpatic rolul de buricul pământului, adică în acest orăşel s-ar fi bazat tot echilibrul european, şi fără el se ivea perspectiva – în caz că va pieri – să se răstoarne cu susul în jos, pe principiul dominoului, chiar şi pacea europeană, astfel că nu contau nici tu Paris, nici tu Londra, nici tu Roma ori Viena, totul sta bazat pe târguşorul din Treiscaune. Emoţionant patriotism local, dacă nu ar friza ridicolul. Dar a fost alegerea primarului actual Antal Árpád să citeze copios pe antecesorul său şi chiar să considere că municipiul Sfântu Gheorghe este şi azi „un astfel de oraş-cheie”, referindu-se, bineînţeles – după cum reiese din context -, la puritatea şi purificarea lui etnică.
În discursul său, primarul orașului de reședință a județului Covasna întreabă apoi asistenţa (în rândul căreia nu erau români): „Nu-i așa că sunt frumoase aceste drapeluri, ce frumos flutură în vânt?”. Aici vorbeşte, desigur, ca un „cuceritor”, fără să-i pese de sensibilitatea conlocuitorilor români şi de legile ţării în care se află. Se miră apoi, cu o mină de nevinovat, că unii „sunt deranjați” de aceste drapele. Câtă ingenuitate! Oare care sunt aceia „unii”? Doar – zice primarul unei localităţi totuşi din România – „aceste drapeluri fluturau aici chiar și acum o sută șaptezeci de ani…„Se plânge iarăşi că unii i-ar contesta „acest drept” de a afişa drapele, uitând că există o lege a arborării lor.
Primarul explică apoi ce înseamnă culorile drapelului ungar, şi anume putere, loialitate, speranţă. Te întrebi firesc, loialitate faţă de cine? Afli că „față de națiunea noastră și față de noi înșine”. Te întrebi, oare Antal Árpád este primar în Ungaria? Nu consideră că etnicii maghiari din România, conform Constituţiei României, fac parte din naţiunea română, cu legile, drepturile şi îndatoririle prevăzute acolo? Considerându-se, probabil, deja „autonom”, afirmă că „noi nu ne temem de amenințările din partea autorităților!”.
De pe aceleaşi poziţii de separatism etnic, afirmă că „și anul acesta este un an special pentru noi, un an în care aniversăm mai multe momente importante”. Suntem astfel puşi în faţa unui antagonism etnic. Pare a spune că „autorităţile” (române) serbează Centenarul, „noi”, următoarele: „1000 de ani de când trăim în Transilvania” (despre „ceilalţi”, nimic, ei nu au trăit în Transilvania); „450 de ani de la recunoașterea libertății religioase prin Edictul de la Turda” (de fapt este vorba de libertăţi religioase recunoscute temporar între tiranii care asupreau pe români, nicidecum nu este vorba de faptul că „spiritul hotărârii Dietei de la Turda a precedat Occidentul cu un secol și jumătate” şi că „pentru prima dată în lume aici s-a expus principiul libertății religioase”, acestea fiind afirmaţii bombastice, fără niciun suport moral, de vreme ce majorităţii populaţiei din Transilvania nu i se acorda nicio libertate); 170 de ani de la Revoluția de la 1848; 100 de ani de când Transilvania a devenit parte a României (această dată este bine că o „aniversează”) și „50 de ani de când am pierdut autonomia Ținutului Secuiesc” (este vorba de experimentul lui Stalin numit Regiunea Autonomă Maghiară, care a continuat cu râvnă maghiarizarea şi asuprirea românilor din timpul Dictatului de la Viena). Reiterează faptul că „de o mie de ani … cu o mână ne apărăm, iar cu alta ne construim patria”. Iarăşi, nimic despre români. Cu emfază, deloc justificată moral, vorbeşte despre Revoluţia ungară de la 1848-1849, spunând că „Ținutul Secuiesc a luptat pentru țară și libertate”. Numai luptă pentru libertate nu se pot numi jafurile şi atrocităţile făcute de secui asupra românilor şi saşilor la 1848-1849. Totuşi, Antal Árpád afirmă că „Revoluția este un moment glorios pentru noi, secuii, moment din care putem să ne inspirăm și să ne strângem puterile pentru luptele noastre de zi cu zi, fiindcă lupta noastră aici, în Trei Scaune, Ciuc, Gheorgheni, Odorhei și Mureș nu s-a încheiat!”. „Frumoasă” inspiraţie propune primarul municipiului Sfântu Gheorghe, în loc să atragă atenţia că avem experienţa unui trecut tragic la 1848-1849 şi că nu aceasta este calea bunei înţelegeri româno-maghiare, deoarece exclusivismul etnic maghiar de atunci a dus la tragedii de neînchipuit. Ce idealuri propune: „Noi trebuie să luptăm în continuare pentru limba noastră, pentru steagul nostru, pentru ca această regiune pe care strămoșii noștri au construit-o cu multă trudă, să nu fie exploatată de stat, pentru că aceste orașe și sate au fost construite de părinții și bunicii noștri, și vrem ca şi copiii și nepoții noștri să locuiască aici. De aceea nu putem renunța, de aceea nu vom renunța niciodată!”. Iată un exemplu clar de intenţie de purificare etnică de români a zonei, în acest proiect lansat de primarul din Sfântu Gheorghe! Ceilalţi n-au construit nimic, nu sunt acceptaţi, pare a a spune primarul secesionist, şi purificarea etnică pare a fi de viitor, în cazul autonomiei teritoriale pe criteriu etnic.
Despre cei „100 de ani de când Transilvania, și deodată cu ea Ținutul Secuiesc, au devenit parte a României” aflăm că de fapt nu sunt „aniversaţi”, ci acuzaţi de toate relele. „Această țară se poartă cu noi de parcă am fi străini”. România este deci o „această ţară”, nu este „ţara noastră”. Primarul „democrat” are tupeul apoi să afirme că „În ultimii 100 de ani, administrația românească ne-a dovedit că nu este capabilă să conducă Transilvania”. A condus-o probabil mai bine Ungaria până la 1918, când mii şi mii de secui emigrau în Ţara Românească şi Moldova să-şi poată agonisi cele necesare traiului, că în zonele unde locuiau puteau muri de foame dacă nu luau calea pribegiei la vecinii români. Atunci „Ținutul Secuiesc” era, de fapt, o adevărată victimă a uniunii forţate a Transilvaniei cu Ungaria la 1867.
Îi reamintim domnului Antal Árpád faptul că, la Congresul Secuiesc, ţinut în anul 1902 la Tuşnad, printre altele, s-au solicitat „căi de comunicaţii numeroase cu România; tratate comerciale favorabile cu România, ca producţia de export a Secuimii să poată fi plasată pe piaţa românească, de unde în schimb să se poată aproviziona şi secuii cu produse agricole; posibilităţi uşoare de emigrare pentru secui în România ca să nu fie siliţi să ia drumurile Americii”. Aşadar, strămoşii primarului Antal Árpád vedeau viitorul în strânsă legătură cu cel al României.
Primarul se plânge apoi de „desființarea Regiunii Autonome Maghiare, autonomia secuilor din perioada contemporană”, când „limba maghiară a fost limba oficială a regiunii, iar administrația oficială, pe lângă limba română, se efectua și în limba maghiară”. Nu pomeneşte deloc de soarta tristă a românilor înglobaţi în această formă comunistă de conducere, unde şefii Securităţii şi ai Partidului Comunist, în majoritate absolută maghiari, îi persecutau continuu pe români.
În continuare, Antal Árpád vorbeşte tot ca un lider al unei comunităţi secesioniste, nu ca primar al unui municipiu al României. Vrea ca până şi „banii realizați în această regiune să rămână aici” apoi zice că „mai dorim ca noi să fim cei care luăm deciziile cu privire la tot ceea ce privește comunitatea noastră”. Desigur, nu este vorba de comunitatea municipiului, deoarece precizează apoi că „Avem dreptul la libertate, iar pentru secui, libertatea în secolul XXI înseamnă autonomie”. Şi nu explică ce fel de autonomie, deorece autonomie administrativă există de facto în județele Covasna și Harghita, conduse discreționar de formațiunile politice maghiare, aflate perpetuu la puterea locală, în întreaga perioadă postdecembristă. Asigură „prieteneşte” pe români: „Ați văzut că Ținutul Secuiesc nu s-a desprins de România nici atunci, și dacă azi ar fi autonomie, nici acum nu ar însemna secesiune”. Atunci, stimate domnule Antal Arpad, dacă nu ar însemna secesiune, ce rost mai are separarea de români pe care o doriţi, acum, într-o Europă a toleranţei şi respectului vieţii şi demnităţii celuilalt? Vreţi să trăiţi tot cu privilegiile întunecatului Ev Mediu transilvan? Doar știți foarte bine că, și fără autonomia instituționalizată, în perioada postdecembristă, românii din cele două județe au fost și sunt discriminați, marginalizați şi supuşi agresiunilor mediatice şovine.
Cu deosebită grijă faţă de viitorul Ungariei, Antal Árpád face o paralelă abilă între cotele de imigranţi şi zice că „noi am experimentat deja rezultatele cotelor!”, care nu ar fi fost „inventate în Bruxelles, ci în București”, deoarece „în ultimele decenii s-au schimbat proporțiile etnice în orașele din Transilvania” şi că „sub regimul lui Ceaușescu, spre Transilvania au fost dirijate comunități întregi cu scopul de a schimba proporțiile etnice”. Şi marşează apoi că „dacă cineva ar dori să vadă consecințele cotelor, ar trebui să vină și să vadă cum s-au schimbat proporțiile etnice în Cluj-Napoca, Oradea, Satu Mare și Târgu Mureș în ultimele decenii. Toată lumea cunoaște rezultatul!”. Un singur lucru îi scapă domnului Antal Árpád, faptul că nu la Bucuraşti, nici la Bruxelles, s-au inventat cotele prima dată, ci la Budapesta, deoarece în secolul al XVIII-lea, spre exemplu, erau în Buda doar 37 % maghiari, în Pesta ceva mai mulţi, dar în urma politicii maghiare a „cotelor”, Budapesta a devenit oraş maghiar. Şi era firesc ca şi bieţii maghiari din jurul capitalei Ungariei să aibă acces în oraşe, la civilizaţia urbană, numai că, spre deosebire de Transilvania, unde maghiarii nu au fost românizaţi, în Buda şi în Pesta saşii au dispărut treptat datorită maghiarizării. La fel şi în Cluj, care în Evul Mediu a fost oraş săsesc.
În final, Antal Árpád, ca bun creştin, imploră pe Dumnezeu să-i ocrotească pe auditori, apoi pe „naţiunea noastră”, apoi „Ţinutul Secuiesc”, apoi Ungaria şi, tot ca „bun creştin”, uită de naţiunea română din care face parte şi de locuitorii români (25 % în Sfântu Gheorghe) cărora le este primar, și uită faptul că maghiarii din Bazinul Carpatic, în întreaga lor istorie și în prezent, au avut și au numeroase relații economice, sociale, culturale etc. cu românii; în momentele cele mai grele ale istoriei au găsit refugiu și sprijin la românii de peste Carpați; practic, existența lor viitoare nu poate fi concepută decât împreună cu românii, dar nu în „ghetouri” etnice constituite după legislația feudală.
Și de această dată, primarul Antal Árpád manifestă aceeași lipsă de recunoștință față de români și faţă de statul român, care, în condițiile unei tranziții prelungite, a asigurat cadrul legislativ, instituțional și financiar pentru ca maghiarii și celelalte etnii să-și poată păstra și afirma identitatea. Trebuie să dai dovadă de o mare capacitate de manipulare a opiniei publice interne și internaționale, pentru a nu „vedea” și aprecia, așa cum se cuvine, condițiile asigurate de statul roman pentru învățământul în limba maghiară, de la grădiniță, până la studii postdoctorale, pentru funcționarea bisericilor „istorice maghiare” și a tuturor cultelor recunoscute, a instituțiile de cultură comunitare etnice: muzee, teatre, edituri, publicații, studiouri de radio și televiziune etc. Îi recomandăm domnului Antal Árpád să meargă în schimb de experiență la comunitățile românești istorice din țările vecine, și să compare situația maghiarilor din statul român, cu cea a acestor comunități de acolo.
Coroborând ideile „generoase” expuse de primarul Antal Árpád cu practica sa și a colegilor săi de a nu admite un viceprimar român și funcţionari români în Primărie, de a se raporta discriminatoriu la manifestările culturale ale comunității românești, avem imaginea completă a unui primar „european”, pentru care nobilele principii ale conviețuirii interetnice armonioase europene de astăzi sunt doar vorbe lipsite de conținut.
Președinte,
prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop
Sfântu Gheorghe, Târgu Mureș, 20 martie 2018
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail