Foto: Silviu Ipătioaei- M.d.C
Comunicarea, ca modalitate de a transmite și recepta informații, prin dezvoltarea rapidă a tehnologiilor din ultimele decenii a trecut din realitatea concretă în spațiul virtual, grăbind astfel progresul omenirii.
Dacă în vremurile de început comunicarea se făcea prin strigăte, apoi prin mesageri, prin sunetul tobelor, prin răvașe și scrisori, s-a dezvoltat și s-a extins odată cu inventarea telefonului, telegrafului, radioului și serviciilor poștale, pentru ca apoi să treacă la un nivel superior prin apariția televiziunii, și în cele din urmă prin apariția telefoniei mobile și a internetului, trecând astfel din realitatea concretă în spațiul virtual.
În zilele noastre internetul nu reprezintă doar o cale de comunicare, ci și o sursă de informații pentru toți cei care doresc să se documenteze într-un domeniu sau altul. Facilitând comunicarea și făcând-o mai rapidă și mai eficientă, fără a ține seama de distanța la care se află interlocutorii, internetul lărgește spațiul comunicării și numărul posibil al celor care intercomunică.
La acestea se adaugă un alt avantaj deloc neglijabil, deoarece s-au diversificat și modalitățile de comunicare prin internet, de la cea mai simplă, e-mailul, la programe speciale, messenger, skype, chat, unde comunicarea se poate face prin text sau audio ori audio-video, până la formele mai noi de comunicare: forumul, blogul sau diferite rețele de socializare.
Una dintre cele mai cunoscute rețele de socializare este, fără îndoială, Facebook, încât astăzi se obișnuiește să se spună că „Cine nu este pe Facebook se cheamă că nu există”, și uite-așa tot mai mulți semeni dau năvală să-și expună viața și sentimentele pe Facebook, să le vadă toată lumea și să știe că și ei există. Numai că aici poți întâlni nu doar oameni simpli, copii, maturi, intelectuali, artiști, oameni de afaceri, bunici ori gospodine, ci și escroci, corupători de minori, hoți, mincinoși, instigatori, ba chiar și teroriști. Mai întâlnești tot felul de dame, feline, patrupezi și alte ciudățenii menite a te impresiona, și în cele din urmă s-au afișat și politicienii, nu doar să-și spună of-ul, ci și să câștige susținători.
Într-un alt articol atrăgeam atenția asupra implicării Facebook-ului în politică, iar timpul ne-a dat dreptate, căci în ultimele zile această „gogoașă” uriașă, care s-a tot umflat, a explodat și bietul Mark Zuckerberg în scurt timp a pierdut o mulțime de dolari, însă nu-i plângem de milă, pentru că mai are destui. Necazul este că acum el e chemat să dea socoteală celor „de sus”, chiar dacă, probabil, n-a fost de vină, însă ce poți face, ca orice lucru care tot crește și crește, la un moment dat scapă de sub control, și atunci trebuie neapărat găsit „țapul ispășitor” sau „capul răutăților”.
Internetul – genială invenție – la început „cuminte” și nevinovat, treptat s-a transformat dintr-un fel de joacă în treabă serioasă, mergând de la chemarea sau instigarea la proteste și mișcări sociale în mai multe țări și până la, după cum se spune, manipularea oamenilor și încercarea de a influența alegerile. De altfel oricine poate urmări scandalurile apărute în dimensiunea virtuală pe această temă. Și așa internetul a ajuns să ne influențeze viața de zi cu zi. Ca orice invenție, și acest mijloc de comunicare, pe lângă latura pozitivă, o are și pe cea negativă. Ce se va întâmpla în viitor rămâne de văzut…
Nu putem încheia acest comentariu fără a menționa și un alt tip de comunicare, cea spirituală, despre care se zice că este „un mod de a vorbi cu Dumnezeu”. Privind un peisaj nemaivăzut sau o operă de artă care ne impresionează profund, ascultând o „muzică divină”, „îmbătându-ne” la vorbele înțelepte ale unor lideri spirituali, rugându-ne din toată inima pentru salvarea unui semen, ajutând pe cei nevoiași sau aflați în primejdie înseamnă a comunica spiritual cu Divinitatea. Bineînțeles, cei care nu recunosc Divinitatea, nu mai trebuie să comunice, căci oricum Viața va comunica și cu ei la momentul potrivit. Aceștia încă mai ezită tot întrebându-se: „Dumnezeu l-a creat pe om sau omul l-a creat pe Dumnezeu?” La momentul potrivit vor afla și ei răspunsul. Până atunci însă să încercăm să folosim comunicarea în scopuri nobile, spre binele tuturor viețuitoarelor, fie că folosim dimensiunea ei concretă, virtuală sau spirituală.
Mihai Trifoi
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail