Interviu cu doamna Kovács Erzsebet, director adjunct al Școlii Gimnaziale „Romulus Cioflec” de la Araci
„32 de ani la catedră, ani scurși pe neobservate”. Chiar și așa, la început de septembrie, sunetul clopoțelului ce vestește întâlnirea cu copiii, aduce aceleași emoții vii, același entuziasm, ne-a mărturisit. Ca învățător, a format în cele trei decenii de carieră o mulțime de elevi, încercând să îi înțeleagă pe fiecare ca fiind o unitate irepetabilă.
De un an este director adjunct al Școlii Gimnaziale „Romulus Cioflec” de la Araci. Despre noutățile de la început de an școlar, despre cariera didactică, dar şi despre momente din viaţa personală, doamna prof. Kovács Erzsebet a avut amabilitatea să ne spună mai multe, în interviul pe care vi-l prezentăm astăzi.
Stimată doamnă director adjunct, a început anul școlar 2014-2015. Ce aduce nou acesta cadrelor didactice, elevilor și preșcolarilor de la Araci?
Noul an școlar aduce speranța că se va finaliza construcția noilor săli de clasă, finanțate prin proiectul „Domeniu major de intervenție 3.4, Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea și echiparea infrastructurii educaționale preuniversitare”, în valoare de 1.100. 000 lei. Este vorba de o investiție foarte așteptată, deoarece numărul elevilor și preșcolarilor crește an de an. În prezent, sunt înscriși 1.073 de copii în 39 clase și 13 grupe de grădiniță, care funcționează în cinci locații. Cei mai mulți sunt înscriși în clasele primare. Din păcate, spațiul școlar este foarte mic. În școlile din Araci și Hetea, precum și în grădinița din Araci, cursurile se desfășoară în două schimburi, iar acest lucru îngreunează bunul mers al activităților școlare. De aceea, finalizarea lucrărilor de reabilitare a Școlii Gimnaziale de la Araci și a noilor săli de clasă este foarte importantă.
De asemenea, anul școlar 2014 -2015 aduce schimbări ale regulamentelor de funcţionare interne și ale Consiliului de administraţie și aduce promisiuni pentru cei 100 euro pentru achiziționare de materiale educaționale, pentru optimizarea procesului educativ.
Care sunt planurile de viitor ale echipei manageriale?
Printre planurile echipei manageriale se numără realizarea unei infrastructuri care să cuprindă întreaga populație școlară într-un singur schimb, reducerea abandonului școlar și apropierea părinților de școală. De asemenea, ne dorim să avem spații în care să putem desfășura activități artistice sau extrașcolare. Urmărim crearea unei atmosfere în școală unde copiii să se simtă bine, care să-i dezvolte din punct de vedere social, emoțional, cultural.
S-a împlinit un an de când sunteți director adjunct al Şcolii Gimnaziale „Romulus Cioflec” de la Araci. Cum a trecut acest an?
Anul a trecut foarte repede. A fost anul de acomodare pentru mine și pentru colegii mei. Am încercat pe cât posibil să sprijin activitatea directorului școlii, Dullo Szilard și să împărtășesc din experiența mea colegilor, pentru ca actul educațional să se optimizeze. Am găsit deschidere din partea colegilor și aceștia au răspuns chemărilor, chiar dacă uneori cerințele erau multe și timpul foarte scurt.
Misiunea unui dascăl nu este deloc ușoară. Când și de ce ați ales să îmbrățișați cariera didactică?
Am 32 de ani petrecuți ca dascăl, ani scurși pe neobservate. Schimbările și reformele nu ne-au lăsat răgaz să cugetăm prea mult la trecerea anilor. Dar, pentru mine schimbările au fost o provocare și m-au ajutat să devin mai eficientă, mai productivă. Am învățat să fiu deschisă spre nou și să nu mă mulțumesc niciodată cu ceea ce știu, la un moment dat. Am fost atrasă de această profesie încă din copilărie, cred că eram în clasa a V-a. Îmi aduc aminte că rămâneam în pauză în clasă și imitam că predau. Mă vedeam așa cum sunt acum, în clasă, cu elevii.
Cum au fost primele momente la catedră?
Primele momente la catedră…au fost demult… au fost încărcate cu emoție, cu multă încredere și mult optimism, ceea ce nu s-a schimbat pe parcursul anilor. Sunt optimistă și entuziastă, sunt încrezătoare și pregătită să ofer mult din mine, uneori prea mult: timp, energie, sentimente, emoții. Cu trecerea anilor, resursele de energie sunt mai puține și am nevoie de mai mult timp pentru a mă reîncărca.
Dacă nu ați fi ales cariera didactică, spre ce profesie v-ați fi îndreptat?
Nu îmi aduc aminte să fi vrut să fiu altceva decât dascăl. Nici acum nu mă văd lucrând în alt domeniu, decât cu copiii. Chiar dacă timp de trei ani am fost psiholog școlar.
Ce i-ați sfătui pe cei care și-ar dori să aleagă cariera didactică? La ce trebuie să se aștepte?
Cine dorește să îmbrățișeze cariera didactică, după părerea mea, trebuie să aibă patru calități: flexibilitate, deschidere, responsabilitate, sensibilitate socială. Fără acestea nu cred că poți fi un dascăl, în adevăratul sens al cuvântului. La ce să se aștepte tinerii, nu pot să răspund, fiindcă lumea se schimbă într-un ritm atât de alert, încât, cred că este greu să putem face afirmații despre acest lucru. Pot să le spun doar, că (pentru mine) este cea mai frumoasă meserie. Dar trebuie știut că este mult mai grea decât pare din afară și aici greșelile se pot corecta foarte greu.
Care au fost cele mai frumoase momente din cariera dumneavoastră?
Cele mai frumoase momente din carieră sunt momentele în care simt că un copil îmi zâmbește sincer, momentele în care foști elevi mă îmbrățișează sau când pur și simplu când îmi reușește o activitate. Dar am trăit momente de mulțumire și mândrie și atunci când am avut privilegiul să reprezint România, la întâlniri internaționale „Step by step”, sau când am susținut primele cursuri ca formator.
Ați fost și sunteți unul dintre susținătorii ai alternativei „Step by step” din județ. Spuneți-ne, vă rog, mai multe despre aceasta!
Sunt mândră că am avut privilegiul să fac parte din prima generație de învățători din alternativa educațională „Step by step” din județ. Pe mine m-a schimbat ca dascăl, ca om, ca mamă. Aici am învățat ce înseamnă cu adevărat învățământul centrat pe copil, ce înseamnă să educi fără să critici destructiv și în zadar, să înțelegi copilul ca o unitate irepetabilă și să transformi învățământul pentru TOȚI, într-un învățământ pentru FIECARE. Cred că aceasta este esența acestei alternative, în care cred și acum, chiar dacă nu mai am posibilitatea să lucrez în cadrul ei. Acestea sunt valorile pe care am încercat să transmit colegilor pe parcursul formărilor susținute.
Spuneți că nu mai aveți posibilitatea de a lucra în cadrul alternativei „Step by step”. Aceasta nu se poate aplica și la Școala Gimnazială din Araci?
Din păcate, la Araci nu avem posibilitatea să aplicăm alternativa din lipsă de spațiu. După cum spuneam, toate sălile de clasă sunt ocupate în două schimburi, și clasele „Step by step” au program de 8 ore. Dar, principiile de bază ale alternativei pătrund din ce în ce mai mult în învățământul de masă astfel, pot să retrăiesc momente step oriunde aș fi.
Ne-ați vorbit despre momentele frumoase din carieră, însă vă împlinește ca om viața de familie. În final, spuneți- ne, vă rog, care sunt cele mai deosebite momente din această perspectivă!
Împlinirile profesionale nu ar fi putut să existe fără sprijinul și susținerea unei familii înțelegătoare, calde. Viața m-a răsfățat și mi-a dăruit toate acestea la timpul potrivit. Împreună cu soțul meu avem doi copii, care ne-au dat sens și conținut vieții, ne-au învățat cum să devenim părinți, mai apoi bunici și ne-au învățat ce înseamnă cu adevărat iubirea necondiționată.
Pentru toate acestea, sunt recunoscătoare sorții și cu trecerea timpului, cred din ce în ce mai mult că în viață totul începe și se termină cu familia!
Ana Alina Costache
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail