În decembrie 1993, Adunarea Generală a ONU declara ziua de 3 mai ca fiind Ziua Mondială a Libertăţii Presei, această zi fiind o evocare a Declaraţia de la Windhoek. Declarația a fost adoptată în 1991 în cadrul Seminarului pentru promovarea unei prese africane independente şi pluraliste, eveniment organizat de către UNESCO şi ONU la Windhoek, Namibia.
Considerată cea de-a patra putere în stat, presa este un important instrument de informare a populației, dar și de influențare a opiniei publice. Constituția României prevede, la articolul 30, că „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.” De asemenea, aceasta mai stipulează că „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.”
„Practic, o societate democratică nu poate fi concepută fără libertatea presei.” – Dr. Ioan Lăcătușu
„Cu certitudine, una dintre cele mai mari realizări după evenimentele din decembrie 1989 o reprezintă libertatea de exprimare, respectiv, în acest context, libertatea presei. Practic, o societate democratică nu poate fi concepută fără libertatea presei. În același timp, perfecționarea mijloacelor de comunicare, apariția și generalizarea folosirii Internetului a revoluționat accesul la sursele de informare în timp real, dar, totodată,
a și multiplicat modalitățile de diseminare a știrilor false și a manipulării prin mass-media. În acest context, problema deontologiei profesionale a publiciștilor, capătă o importanță deosebită.
În ceea ce ne privește, ca reprezentanți ai instituțiilor de cultură românești și ai societății civile românești din județul Covasna, avem posibilitatea prin intermediul mass-media din județ și din țară să facem cunoscute principalele aspecte referitoare la prezervarea și afirmarea identității românești și provocările cu care ne confruntăm în mediul multietnic și pluriconfesional în care conviețuim. În același timp, prin această modalitate, putem să stimulăm solidaritatea românilor din țară și de peste hotare, cu noi, românii numeric minoritari, din această parte de țară.
Datorită libertății de exprimare a presei, prin intermediul mass-media ni se oferă oportunitatea de a fi prezenți în fluxurile de știri cu problematica noastră specifică, cu problemele referitoare la conviețuirea interetnică din zonă, și astfel, nu ne simțim singuri, având posibilitatea să fim parte a ceea ce înseamnă marea comunitate românească din țară și din diaspora, și îi simțim alături la bine și la greu pe toți frații întru credință și neam. De aceea, profit de această ocazie și adresez mulțumiri partenerilor noștri din mass-media locală, în mod deosebit <<Mesagerului de Covasna>>, transmințându-le sincere felicitări și urări succes în tot ceea ce fac, pentru a menține în continuare ștacheta ridicată, privind promovarea adevărului, a valorilor naționale, și relatarea cu realism și echilibru a realităților din zona noastră.”- a declarat, pentru „Mesagerul de Covasna”, dr. Ioan Lăcătușu, sociolog, arhivist și cercetător.
Etica și deontologia profesională – bazele unui jurnalism de calitate
În condițiile în care cuvântul scris, imaginea, sunetul sunt diseminate astăzi cu o viteză amețitoare către mase tot mai largi de oameni, respectarea deontologiei profesionale ar trebui să fie literă de lege pentru orice jurnalist. Jurnalistul nu este doar un purtător de cuvânt al unei instituții, el însuși este un formator de opinie, un promotor al unor valori ce neîndoielnic vor fi preluate de un număr de cititori, motiv pentru care nivelul său de pregătire profesională trebuie să fie în permanentă evoluție, în timp ce profilul său moral trebuie să fie vertical în orice împrejurare. „Este foarte importantă capacitatea publicistului de analiză, de evaluare și de comparare a informației. De aceea se insistă foarte mult pe informarea din surse multiple. Astăzi, o mare provocare, cu consecințe din cele mai grave, o reprezintă manipularea știrilor false, problematică de care inclusiv Uniunea Europeană este preocupată. Aceasta este partea negativă a libertății de exprimare și a accesului nelimitat, în timp real, la o multitudine de surse de informare.”, a precizat dr. Ioan Lăcătușu.
Astăzi ne bucurăm de posibilitatea de a ne exprima aproape fără restricții orice opinii, însă, cu 28 de ani în urmă, în România acest lucru era de neconceput.
„În regimul comunist, presa era subordonată în totalitate sistemului politic, iar posibilitățile de manifestare a libertății erau limitate, fiind promovate doar parțial în domeniile creației artistice, literare și științifice. Dar în ceea ce înseamnă viața publică și activitatea politică nu se poate vorbi de libertate a presei înainte de anul 1989.” a mai adăugat dr. Ioan Lăcătușu.
Nu trebuie să uităm, însă, că mai există în lume zone în care presa este în continuare cenzurată, iar orice încercare de exprimare liberă ori de relatare a unor fapte este aspru pedepsită. Există, de asemenea, jurnaliști care își riscă viața pentru a arăta lumii întregi adevăruri care ar trece, altfel, neștiute. Din păcate, presa nu există ca instituție liberă peste tot în lume, de aceea este cu atât mai importantă ziua de 3 mai.
Oana-Mihaela Costache
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail